Mănăstirea Sărăcineşti este o mănăstire de maici având 5 vieţuitoare, viaţă de obşte.
Un colț de liniște și spiritualitate. Arhitectura brâncovenească și pictura bine păstrată impresionează, iar curtea plină de verdeață aduce pace și armonie. Un loc unde tradiția și frumusețea se împletesc, ideal pentru reculegere și vizită!
Mănăstirea “Sărăcinesti” veche de peste 300 de ani, se află la confluența răului Olănești cu răul Cheia, în mijlocul satului Valea Cheii, care pînă în anul 1964 s-a numit Sărăcinesti. Moșia în mijlocul căreia a fost zidită biserica și clădirile mănăstirești, fusese a boierilor Sărăcinesti, de unde și numele mănăstirii și al satului.
Construcția a început în anul 1688 dar pictura a fost realizată abia în 1718 de Teodosie, Gheorghe și Preda, cunoscuți pentru zugrăvirea paraclisului de la Hurezi și altor așezăminte brâncovenești.
În jurul anului 1860 mănăstirea a fost transformată în chinovie de călugărițe având ca egumenă pe maică Maximilia sora a ilustrului ompolitic și istoric I.C.Brătianu. Mănăstirea a fost desființată între anii 1873-1913 perioadă în care biserica a fost filială a parohiei Cheia, iar casele au adăpostit Școala Primară la care veneau și elevii din satele vecine: Păușești, Olănești și Cheia.
Din 1913, pâna în 1960 lăcașul redevine mănăstire de călugărițe, care în 1960 este desființată pentru a două oară. Din anul 2008 mănăstirea a fost redeschisă adăpostind o obște de maici care a reușit să reînvie frumusețea trecută a așezământului.
Un loc frumos de retragere pentru cine are nevoie de liniste sufleteasca si un parinte/duhovnic foarte bun la care sa te spovedesti 🙂
Am fost aici dupa renovare, este total diferit de ce era inainte, se cunoaste investitia. Foarte frumos!
Manastirea Saracinesti a fost ridicata pe pamantul donat de comisul Tanase Pausescu si mama sa, vaduva clucerului Radu Pausescu, devenita intre timp monahia Marta. Mosia fusese primita de acestia doi de la Tanasie Comisul Saracinescul, care nu avea alti urmasi. Acestora li s-au adaugat comisul Atanasie Saracinescu si sotia sa Ilina, care, prin donatiile facute, pot fi considerati, de asemenea, ctitori mari ai manastirii
Mosia in mijlocul careia a fost zidita biserica si cladirile manastiresti a fost deci a boierilor din familia “Saracinesti”, de unde ramane si numele locului, pana astazi, dupa cum reiese din actul de danie, facut la 7 iunie 1687, catre episcopul Stefan al Ramnicului.
Constructia manastirii incepe in anul 1688, in plina perioada de dezvoltare a artei bisericesti bizantine pe pamantul nostru. Episcopul Stefan se retrage din scaunul arhieresc si se face schimnic in noua ctitorie, purtand numele de Sava arhieroschimonahul. Murind in anul 1693, episcopul schimonah Sava este ingropat in pronaosul bisericii, pe care o lasa nepictata.
În anul 1718, episcopul Damaschin, impreuna cu Paisie ieromonahul, cu Ioan, arhimandritul de la Hurezi si cu Dosoftei ieromonahul, aduce la Manastirea Saracinesti zugravi care au zugravit si Paraclisul de la Manastirea Hurezi.
Ctitorii manastirii sunt pictati in pronaosul bisericii celei mari, precum urmeaza: Episcopul Stefan si Episcopul Damaschin, tinand bisericuta in maini, deasupra usii, in interior; Ioan arhimandritul, Paisie si Dosoftei, colaboratori la pictura, pe peretele de la miazazi; Tanasie vel comisul Saracinescu cu jupanita lui Ilina, Tanasie vel clucer Pausescu cu jupanita lui Aspra, pe peretele de miaza-noapte.
Catapeteasma bisericii este sculpata in lemn, iar pictura a fost executata in 1718, de celebrii zugravi Teodosie, Gheorghe si Preda. Totul s-a desfasurat sub grija episcopului Damaschin, a lui Ioan, arhimandritul de la Hurezi, a ieromonahului Dosoftei si a lui Paisie monahul.
Manastirea Saracinesti a fost manastire de maici pana in jurul anului 1860, dupa aceea ea fiind manastire de calugari, pana in anul 1873. Intre anii 1873-1913, biserica manastirii a fost filie a bisericii parohiale din comuna Cheia, iar casele au adapostit o Scoala Primara.
Intre anii 1913-1960, manastirea a fost din nou locuita de maici. In anul 1960, manastirea este desfiintata de autoritati, in mod abuziv. Vreme indelungata, manastirea a fost folosita pe post de biserica de parohie de credinciosii din localitatea Valea Cheii, casele acesteia fiind transformate in camin pentru batrani. In ciuda demersurilor facute, proprietatea manastirii nu fost retrocedata nici astazi.