Schitul Zimbru

Schitul Zimbru, aflat la marginea localitatii Bursucani, a fost ctitorit in anul 1793, de catre ieromonahii Ioasaf si Aloman, veniti de la Manastirea Rasca, judetul Suceava, cu sprijinul familiilor Cernat, Plesnila si Iamandi. Biserica schitului era inchinata Sfantului Mare Mucenic Gheorghe. Pana in anul 1864, obstea monahala de la Schitul Zimbru a fost insufletita de maici. Odata cu secularizarea manastirilor, maicile de la Schitul Zimbru, impreuna cu stareta lor, monahia Agafia Palade, au fost nevoite sa paraseasca locul, o parte dintre acestea oprindu-se la Manastirea Adam, aflata la mica distanta. In chiliile de la Schitul Zimbru au mai ramas insa cateva maici nevoitoare, printre care monahiile Epraxia Iamandi si Agripina Cernat. In anul 1866, in chilia monahiei Epraxia, autoritatile hotarasc infiintarea unei Scoli Primare, pentru copiii din satul Bursucani. Bunurile schitului sunt vandute la licitatie, iar biserica acestuia devine biserica de parohie, in ea slujindu-se doar o data pe an, in ziua hramului. In anul 1939, pe cand satul Zimbru exista, aproape de localitatea Bursucani, biserica schitului a fost preluata ca biserica de parohie de catre acesta. Cutremurul din 10 noiembrie 1940 va darama complet bisericuta schitului, locul ramanand parasit vreme indelungata. Schitul Zimbru, reinfiintat de catre Episcopia Dunarii de Jos, prin Hotararea nr. 244/2008, va fi refacut in scurt timp, dupa cum a existat in realitate si dupa cum marturisesc documentele istorice, precum si dupa cum a ramas in amintirea batranilor satului. Pe langa vechiul hram, anume Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, schitul va primi un al doilea hram, anume Sfantul Rafael de la Agapia. Schitul Zimbru are o obste in formare, aflata sub purtarea de grija a monahiei Anastasia Cimbru, stareta Manastirii Adam. Accesul spre nou-infiintatul schit se face pe Drumul Judetean 242, care face legatura intre localitatile Barlad si Galati. Schitul se afla la 24 de kilometri inspre sud de Barlad si la 80 de kilometri nord-vest de Galati..