Schitul Sfântul Nifon

Se poate urca la mănăstire cu orice mașină atât timp terenul este uscat sau fără zăpadă, căci altfel este nevoie de 4×4 pentru două porțiuni de drum mai grele pentru șoferii începători, altfel, pe jos se poate ajunge ușor de la Mănăstirea Secu. Mănăstirea este de călugări și sunt cu toții buni, iubitori, amabili, darnici. Aceasta are și grup sanitar/ toaleta WC special amenajată pentru vizitatori, enoriași, pelerini, închinători, cinstitori – localizata mai jos de altarul de vară, unde se poate cobora pe scări și merge pe poteca (pentru aceia dintre dumneavoastră care nu ați mai fost și nu sunteți familiarizați cu locașul).
Merită să veniți aici ori de câte ori se face slujbă și să rămâneți până la sfârșit, mai ales duminica întrucât se fac și rugăciuni deosebire rostite de însuși Părintele Stareț și așezați uneori la agapă frățească/ pomenire.

Schitul Nifon este o superbă vatră monahală situată în Munții Neamțului, în versantul abrupt al Văii Secu, la numai 2 km de Mănăstirea Secu de care aparține. Este cel mai vechi așezământ monahal aparținător de Mănăstirea Secu, unul din cele patru care există acum, de-a lungul istoriei fiind consemnate și altele. Istoria schitului s-a transmis mai mult prin tradiția orală a călugărilor mănăstirii, intrând uneori în contradicție cu cercetarea istorică și arheologică recentă. În istoria Schitului Nifon putem identifica trei mari perioade. Prima, este legată de întemeierea schitului la sfârșitul secolului XVII (posibil 1690) de către Ieroschimonahul Nifon, venit de la Muntele Athos și cel care a dat și numele schitului. Schitul din lemn, situat probabil pe locul actualului schit nou, a primit hramurile „Buna Vestire” și „Sfântul Ierarh Modest”. A doua perioadă, cumva confuză, cu numeroase semne de întrebare, este legată de construcția unei biserici masive de piatră, de secol 18-19, aflată acum în ruină în pădure, la circa 300 m mai jos de actualul schit. Cercetările arheologice recente au adâncit misterul acesteia, evidențiind elemente arhitectonice mai ciudate, un rol economic (3 cuptoare de cărămidă), o construcție masivă din piatră (cu rol defensiv ?), o funcționare (prin chiliile alăturate) de zeci de ani, fără însă a se putea preciza cine și când a construit-o, rolul ei și cauzele abandonării liniștite. Tradiția orală pune distrugerea schitului vechi pe seama puternicelor lupte din 1821 de la Mănăstirea Secu dintre armata greacă a Eteriei și cea otomană. Conform unei alte versiuni, cumva mai oficială, zidurile ei au fost ridicate doar pe jumătate, biserica de piatră rămânând neterminată și abandonată datorită schimbării locului de amplasare, fără binecuvântare. Reflectând de asemena tradiția orală a călugărilor, pe pereții gangului de acces în noul schit sunt două mari fresce în mai multe scene, prima dintre ele prezentând „Ridicarea Schitului Nifon, primul așezământ pustnicesc pe aceste meleaguri, ctitorie a ieroschimonahului Nifon Udrea Trotușan (secolul XVIII)”, acesta fiind exact vechea biserică din piatră amintită anterior. În cealaltă frescă, sunt prezentate în trei scene, ctitorirea în 1820 (?) și dotarea cu icoane a Schitului românesc Prodrumu de pe Muntele Athos de către „Ieroschimonahul Nifon Ionescu, fost viețuitor la Schitul Nifon”. Problema este că acest Nifon și însoțitorul lui, Nectarie, aveau metanie (închinare) la Mănăstirea Horaița și nu la Mănăstirea Secu. După căderea comunismului, a urmat a treia etapă în istoria Schitului Nifon, călugării de la Mănăstirea Secu reînființându-l sub forma unei construcții de lemn cu patru chilii și paraclis care au fost distruse de un incendiu în 1999. La inițiativa arhimandritului Vichentie Amariei, starețul Mănăstirii Secu, se reconstruiește din piatră și cărămidă actualul Schit Nifon în perioada 2005-2011. Este o construcție impozantă, cu chilii și anexe dispuse pe două nivele, cu turn clopotniță și gang de acces pe sub acesta, biserica fiind lipită de partea estică. Slujba de sfințire a noului schit a avut loc pe 18 septembrie 2011 când, probabil, pe lângă vechiul hram, „Buna Vestire”, a fost adoptat și cel al „Sfintei Treimi”, frumos reprezentată pe turnul-clopotniță, acest hram fiind însă rareori amintit. De asemenea, pe altarul de vară unde în 2011 a avut loc slujba de sfințire, este pusă la loc de cinste icoana Sfântului Nifon, dar acesta nu trebuie confundat cu cei doi Nifon amintiți anterior. Sfântul Nifon, primul sfânt canonizat pe pământ românesc, s-a născut în sudul Greciei pe la 1440, a ajuns Patriarh al Constantinopolelui și apoi Mitropolit al Țarii Românești între anii 1498-1505.

Loc frumos, liniștit….
Se află în renovare.
Am procurat din magazinul lor miere …. e foarte gustoasa…. recomand.

Liniștea din acest schit este asigurată de inexistența drumului asfaltat, inaccesibil pentru microbuze și autocare, și de inexistența semnalului de telefonie mobilă. Aici este cu adevărat loc de mănăstire.

Loc liniștit, minunat, adevărat loc de închinare,iar Parintele stareț este cu har adevărat, abia așteptăm să revenim