Schitul Sfântul Nicolae, Giurgiu

Biserica „Sf. Nicolae” este situată pe strada Mircea cel Bătrân din oraşul Giurgiu, în zona portului. Fiind în apropierea Dunării, această frumoasă biserică este ferită, de zarva oraşului, dar are un istoric destul de zbuciumat. Din documentele pe care le deţine Comisia Naţională a Monumentelor Istorice rezultă că: Biserica „Sfântul Nicolae” a fost până în 1830 geamie mahomedană, necunoscându-se data construcţiei acestei geamii şi nici numele autorilor. În anul 1830, geamia a fost transformată în biserică ortodoxă, cu hramul „Sfântul Nicolae”, după numele ţarului Nicolae I al Rusiei, această hotărâre luându-se în perioada 1828-1829, ca urmare a eliberării Cetăţii Giurgiului de sub ocupaţie otomană şi a restituirii oraşului Giurgiu Principatului Valahiei. Clădirea avea iniţial o formă pătrată, şi în anul 1830 i s-a adăugat altarul în formă de absidă şi pridvor, locaşul fiind acoperit cu o boltă cilindrică şi turlă din lemn. În anul 1877, edificiul a fost bombardat de turci, fiind parţial distrus. În anul 1905, la stăruinţa preotului din acea vreme, s-a început reclădirea cu piatră luată din zidul cetăţii, fiind sfinţită în anul 1907. În anul 1944, a fost bombardată de armata germană la retragerea din Giurgiu, fiind complet deteriorată. S-a refăcut în anul 1945, de către arhitectul Dobrescu, cu aprobarea Comisiei monumentelor Istorice. Iniţial, pe câte o lespede de piatră, în zidul bisericii, respectiv lângă strana dreaptă şi stânga se afla câte o inscripţie în limba rusă. Astăzi acestea se afla în pridvorul bisericii.

Schitul Sfântul Nicolae din Giurgiu este un loc de o frumusețe aparte, un adevărat colț de rai în care sufletul găsește liniște și pace. Sfânta biserică impresionează prin arhitectura sa elegantă și atmosfera deosebită. Interiorul este îngrijit cu o curățenie desăvârșită, iar starea de rugăciune ce domnește aici te învăluie încă de la intrare. Biserica este împodobită cu icoane de o rară frumusețe, ce reflectă o profundă evlavie și măiestria artistică a celor care le-au creat. În plus, credincioșii se pot închina la sfintele moaște ale Sfântului Nicolae, Sfântului Efrem cel Nou și Sfântului Mina, un dar neprețuit pentru toți cei care caută sprijin divin. Părintele stareț Nicolae Matei este un adevărat model de preot, cu o carismă deosebită și o iscusință rară în îndrumarea sufletelor. Sub îndrumarea sa, Schitul Sfântul Nicolae devine nu doar un loc de rugăciune, ci și un spațiu al renașterii spirituale. Recomand cu toată inima acest loc sfânt tuturor celor care doresc să se apropie de Dumnezeu, să-și găsească liniștea interioară și să primească binecuvântare. Vizitarea schitului este o experiență unică, ce te lasă cu sufletul mai ușor și cu inima plină de credință.

Este un loc cu adevărat special, plin de istorie și spiritualitate. Situată într-o zonă liniștită, biserica impresionează prin arhitectura sa tradițională și prin frumusețea detaliilor. În interior, atmosfera este una de liniște și reculegere, cu icoane frumoase și fresce bine păstrate, care reflectă devoțiunea credincioșilor de-a lungul timpului. Comunitatea locală este foarte primitoare, iar slujbele sunt oficiate cu multă dăruire. Este un loc ideal pentru cei care doresc să-și găsească liniștea sufletească sau să admire un monument religios deosebit. Vizita la Biserica Sfântul Nicolae din Giurgiu este cu siguranță o experiență care îți lasă o impresie profundă.

Aici veți găsi o biserică ortodoxa transformata din geamie musulmană. Un preot slujitor foarte amabil și o istorie interesanta a acestei construcții. Biserică, supraviețuitoare a mai multor războaie poarta semnele acestora pe ea (pentru a nu fi date uitării, ca mărturie a puterii lui Dumnezeu). În peretele exterior pe absida altarului veți vede un proiectil înfipt, semn ca Domnul a aparat acest sfânt lăcaș de cult.

Este un lăcaș de rugăciune care m-a fascinat de la primul pas făcut în curtea sa. Este un schit din județul Giurgiu, o fosta moschee otomana, construcția sa pierzându-se în negurile istoriei. Acest schit este în apropierea podului peste Dunăre, a primului pod peste acest fluviu și poarta încă o povara a acestui neam plin de istorie, neamul romanesc. Picturile admirate în interiorul schitului m-au fascinat prin execuția lor, am admirat măiestria cu care au fost lucrate, m-am rugat în liniște la fiecare icoana și am simțit tot fiorul luptelor date în aceasta parte de tara pentru necotropirea vetrei strămoșești.