Schitul „Sfântul Daniil Sihastrul”

Schitul Daniil Sihastrul din județul Neamț este unul dintre acele locuri în care simți, din primul pas, că pășești pe pământ binecuvântat. Așezat în inima munților, departe de zgomotul lumii, schitul te întâmpină cu liniște, cu aer curat de pădure și cu o frumusețe a peisajului care îți umple sufletul de pace. Drumul până acolo este o adevărată călătorie inițiatică: poteci șerpuite prin pădure, luminișuri în care razele soarelui mângâie pământul, iar priveliștile de pe traseu sunt dintre acelea care te opresc în loc, îți taie respirația și te fac să rostești, pe nerăsuflate: „Doamne, cât de frumoasă este creația Ta!”.

Căldura munților Neamțului nu vine doar din frumusețea lor, ci și din sufletele oamenilor care slujesc aici. La Schitul Daniil Sihastrul, ești primit cu blândețe și cu o omenie rar întâlnită. Părintele stareț – un om calm, răbdător și cu adevărat dăruit lui Dumnezeu – are darul de a asculta, de a sfătui cu înțelepciune și de a mângâia inimile celor care îi trec pragul. Vorba lui este lină, privirea caldă, iar dragostea sa față de oameni se simte în fiecare clipă. În prezența sa parcă uiți de griji și simți că Dumnezeu lucrează prin oameni simpli, dar cu suflet ales.

Masa de la schit este o binecuvântare în sine. Preparatele gătite în bucătăria mănăstirii au un gust aparte, atât de simplu și totuși atât de minunat, încât ai impresia că fiecare fel de mâncare poartă în el rugăciune și dragoste. Miroase a bunătate, a post ca la mănăstire, a tradiție românească păstrată cu sfințenie și a dăruire din partea celor ce o pregătesc.

Schitul Daniil Sihastrul nu este doar un loc de vizitat, ci unul de trăit, de simțit și de luat în inimă. Aici, sufletul se liniștește, gândurile se așază, iar credința se întărește.

Închei aceste rânduri cu cuvintele unui slujitor al Domnului, cu smerita mea cugetare:
Fericit este omul care ajunge în acest loc și își pleacă genunchii în rugăciune, căci aici, între brazii înalți ai Neamțului, Dumnezeu se simte mai aproape, iar harul Lui coboară peste cei cu inimă curată. Să vă fie drumul binecuvântat și sufletul încărcat de lumină! Amin.

Undeva în sălbăticia Munților Stânișoarei, la vest de Târgu Neamț, există un munte sfânt al sihaștrilor și în vârful căruia se găsește Mănăstirea Sihla (cunoscută pentru peștera în care s-a nevoit Sfânta cuvioasă Teodora la sfârșitul secolului XVII). Spre poalele acestui munte, la distanțe de ordinul kilometrilor, se găsesc vechi mănăstiri, de mare rezonanță în monahismul românesc: spre nord Sihăstria și Secu, spre nord-est Agapia și Agapia Veche, iar la est Văratec. Un drum nemodernizat, destul de greu, urcă prin pădure muntele de la Sihăstria la Sihla (8,2 km) și coboară la Agapia (8,5 km), sau invers. În vecinătatea Mănăstirii Sihla se găsește Râpa lui Coroi, denumită după Ioan Coroi, un dregător din Sfatul Țării, care în anul 1763, fiind la vânătoare, s-a prăbușit în această prăpastie. Grotele din stâncăriile Râpei lui Coroi, de-a lungul secolelor, au adăpostit o mulțime de știuți, dar mai mulți neștiuți, sihaștri, bărbați și femei, care au trăit în asceză în aceste locuri uitate de lume. În apropiere de Râpa lui Coroi, pe locul unor vechi bordeie, după căderea comunismului (anii 1990) sub conducerea Mănăstirii Sihăstria s-a construit schitul „Sfântul Daniil Sihastrul” (cunoscut și ca schitul „Râpa lui Coroi”), populat cu călugări de la această mănăstire. Schitul a fost sfințit în 1996 cu hramurile hramurile „Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul”, „Acoperământul Maicii Domnului” şi „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul”. Schitul este comous din biserică, clopotniță, chilii, agheasmatar, case de locuit și alte acareturi. Biserica, din lemn pe fundație de beton, este compusă din altar, naos, pronaos, pridvor interior și pridvor exterior. Deasupra naosului se ridică o turlă oarbă. Acoperișul este învelit cu tablă de aluminiu așezată în solzi.
Accesul la schit se face din drumul dintre mănăstirile Sihăstria și Sihla, fie cu mașini cu tracțiune integrală pe un fel de „drum” foarte dificil, dar majoritatea vizitatorilor folosesc poteca prin pădure lungă de circa 1,5 km, destul de dificilă și ea.
După tradiție, Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul, simbol al viețuirii pustnicești, s-a nevoit în aceste locuri înainte de a se retrage în zona Putnei (Bucovina) unde și-a dăltuit în piatră vestita sa „peșteră” (paraclis cu chilie). De fapt, apreciem că schitul aduce un omagiu tuturor sihaștrilor care de-a lungul secolelor au pustnicit și încă mai pustnicesc, în această zonă retrasă, sălbatică, specială, pol al monahismului românesc. Și vom aminti din cei care îi cunoaștem, începând cu Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla, continuând cu alți asceți cum ar fi Cuviosul Pavel de la Sihăstria (duhovnicul Cuvioasei Teodora), Sfântul Cuvios Iosif de la Văratec, Schimonahia Emiliana Neacșu, Ierodiacon Cristofor de la Mănăstirea Frăsinei, Schimonahia Isidora, temporar și mai recent, alți mari părinți ai ortodoxiei românești, de exemplu Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria, Arsenie Papacioc, Calistrat Bobu, Ilarion Antohi, Daniil Tudor etc.

Este super frumoasa experiența, nu va mai speriati ce spune lumea ca este greu de ajuns este un drum mediu poate chiar usor ,este 1.4km multi zic o ora cred ca l am facut in maxim 30 de minute depinde de mers si de experiența pe munte la inceput este o panta dupa este foarte usor, o liniste acolo si o pace . Este si cazare pentru cine este interesat.

Slavă Bunului Dumnezeu pentru acest lăcaș de cult, Bunul Dumnezeu să binecuvânteze pe acești călugări care au grijă de acest schit, să le lumineze calea monahismului și putere în a-și duce crucea vieții.🙏
Comuniunea omului cu natura pe aceste meleaguri prin harul credinței, care te face să ieși din comoditate și minte încețoșată.

Sunt doua variante de a ajunge aici.
1. Pe jos, pe cărarea care pleaca din drumul spre Sihla, de la troița de pe partea dreapta a drumului. Se merge prin padure circa 45 de minute. Diferența de nivel este de aprox 200 de metri, deci atentie ca e greu daca nu aveti conditie fizică buna.
2. Se poate ajunge acum si cu mașina, tot din drumul care urca la Sihla, se face dreapta, doar ca mult mai jos fata de locu de unde incepe traseul pedestru. Neaparat tracțiune 4×4 si garda la sol înaltă pt a urca fara emotii, dar cine are curaj, cred ca merge si cu 4×2, dar trebuie forjata rău masina.
Sunt 4 viețuitori la acest schit. Toata lumea este pusa la masă dupa slujba.