Schitul Jgheaburi

Zona este foarte frumoasă! Schitul este într-o zonă plină de liniște, cu multă vegetație,unde poți să te reculegi și să te rogi în liniște .Se ajunge destul de greu dacă nu găsești drumul forestier ,pentru a merge până aproape de Schit cu mașina . Google maps are un traseu pe care nu poți merge cu mașina ,poți să mergi pe acel traseu doar pe jos în jur de 3 Km până la Schit . Drumul este destul de greu ,o porțiune a fost cu mult noroi și în pantă ,dar peisajul este foarte frumos ,uiți cât de greu este să mergi pe jos 3 Km dus ,3 Km întors .Un drum pe care urci ,cobori sau mergi la pas .

Schitul Jgheaburi este raiul pe pământ. Fiind in zona la tratament am zis sa merg sa-l vizitez .Cred ca o sa revin cât de curând. O liniște si pace deplina. Am ajuns cu mașina pana in parcarea schitului si apoi pe jos ,dar nu este atât de greu. Mulțumim acestor maicute ca mai există asemenea locuri la noi in tara. Din păcate nu Am făcut fotografii, dar o sa ajung cât de curând posibil la schit.

Am fost cu clasa în excursie aici. Se ajunge foarte greu dacă nu ai pantofi de munte, sau dacă ai câteva kg extra. Măicuțele ne-au dat mâncare de pomană. Aș da 5 stele dacă se ajungea mai ușor.

Desi se ajunge destul de greu (drum forestier, ultima portiune pietonala), merita efortul. Zona este minunata, cu peisaje de vis. Bisericuta, asezata intr-o poienita plina de flori, este pictata in exterior si in interior, in nuante de maro, galbui ruginiu. E o oaza de liniste, prilej de a face si putina miscare. Exista si un izvor (al”tamaduirii”, usor sulfuros)

Un loc plin de flori și verdeață, în zonă nu se aude decât slujba de la Schit, și pârâul care trece chiar prin spatele bisericii.

Până aici se merge vreo 4km pe un drum forestier destul de prost, la un moment dat nu se mai poate coborî cu mașina, trebuie să o lăsați pe marginea drumului și să mergeți pe jos vreo 500m. Noi am întâlnit pe drum un câine de talie medie, care ne-a ținut loc de ghid, a mers in fața noastră și ne-a dus până la podul care trece pârâul dinspre schit.

Imediat după pod este o fântână cu apă sulfuroasă. Nu miroase extraordinar, dar apa este bună și rece. În partea stângă față de fântână se vor vedea două alei pline de hortensii, aleea cu trepte duce către casa în care locuiesc măicuțele, aleea cealaltă duce chiar lângă schit.