Schitul Barbu Bellu, Gostinari

Curtea boierească de la Gostinari a fost ridicată de strămoșul comun al tuturor celor din neamul Bellu, care au ajuns pe pământ românesc, marele vistiernic și logofăt Ștefan Bellu (1767-1833). Acest edificiu a fost ridicat la finele veacului al XVIII-lea și refăcut în anul 1818. Vistiernicul Ștefan, cunoscut și sub numele de Ștefănache, este înmormântat la Mănăstirea Radu Vodă din București. Curtea a fost moștenită de marele logofăt Alexandru-Alecu Bellu (1796-1853), fiul său, trecând apoi în posesia fiilor acestuia din urmă, Ștefan și Barbu (donatorul terenului pentru celebrul cimitir Bellu din București). Faima celor doi fii ai lui Alexandru a fost nefastă acestui monument, de vreme ce aceștia au renunțat să mai aibă grijă de fostele case boierești de la Gostinari. Mai mult: primul născut al lui Ștefan, Alexandru (1850-1921), numit după bunicul său, a mutat cumva reședința familiei din afara capitalei la Urlați (jud. Prahova), unde încă se găsește în stare bună conacul ridicat de el. Se pare că moștenirea caselor din Giurgiu a revenit citadinului Barbu Bellu, după cum este numit și schitul din comună. Azi la Gostinari se mai văd doar ruinele bisericii, ale zidului de incintă și ale turnului-clopotniță, posibil și beciurile caselor boierești.

Este un cimitir al comunei Gostinari destul de bine întreținut, dar noi am mers sa vizitam ruinele Cetății Gostinari care sunt renumite pentru picturile de interior direct pe zid, pe care le-am putut admira și acum după atât de multă vreme de la execuția lor. Doar ca Cetatea lui Barbu Bellu este jalnica, tencuiala căzută, numai are acoperiș iar riscul de a se prăbuși peste tine este imens. Autoritățile chiar nu se implica sa restaureze acest monument și este de plâns…

O ruina foarte interesantă, demnă de inclus intr-o tura de bicicleta spre lacul Comana.

Inconjurat de istorie…