Mănăstirea Tazlău

Mănăstirea Tazlau renovată arată superb!
Mănăstirea Tazlău, ctitorie a lui Ștefan cel Mare, este un ansamblu de monumente istorice aflat pe teritoriul satului Tazlău, comuna Tazlău. Ansamblul este format din cinci monumente: Biserica „Nașterea Maicii Domnului” Ruine palat, ruine beci, ruine trapeză, Turn clopotniță, Turn de pază, Zid de incintă.

Mănăstirea Tazlău este situată la poalele Munților Măgura Tazlăului în comuna Tazlău, județul Neamț, într-o zonă mai puțin circulată de la limita dintre județele Neamț și Bacău.
Biserica măreață, având hramul „Nașterea Maicii Domnului” (8 septembrie), a fost construită din piatră în anii 1496-1497 de către voievodul Ștefan cel Mare, alături sau chiar pe locul unei mai vechi biserici de lemn atribuită lui Alexandru cel Bun. De la bun început a fost construită ca o mănăstire fortificată, biserica fiind înconjurată de un zid de incintă din piatră și întărită cu un turn de pază în colțul nord-vestic. In anul 1514, biserica a fost prădată de oaste ungurească fiind ulterior reparată de către voievodul Petru Rareș și care, de asemenea, întărește mănăstirea înălțând un turn-clopotniță în colțul sud-estic al zidurilor, sub turn fiind culoarul principal de acces. La mijlocul secolului XVI, Alexandru Lăpușneanu completează biserica spre vest adăugând un pridvor. La mijlocul secolului XVII, arhimandritul Zaharia, alăturat clopotniței a ridicat Palatul Egumenesc (cunoscut și drept Casa Domnească). Perioada de sfârșit de secol XVII, secolul XVIII și chiar și prima jumătate a secolului XIX este marcată de o decădere economică și spirituală datorată închinării mănăstirii către patriarhiile de la Constantinopol și Ierusalim. În anii 1858-1859 acești beneficiari străni au făcut unele lucrări de reparații, dar care, în general, au lăsat de dorit. În 1879 mănăstirea a fost mistuită de un incendiu care a întrerupt viața monahală. În 1894 este refăcută ca biserică parohială. A revenit la statutul de mănăstire în 1990. În 2008 a fost canonizat Sfântul Cuvios Chiriac de la Tazlău (cu hramul 9 septembrie), al cărui mormânt se află în pridvorul bisericii. Mănăstirea a fost complet restaurată în perioada 2017-2024 printr-un proiect european cu finanțare nerambursabilă. Biserica Mănăstirii Tazlău a fost resfințită pe 7 iulie 2024.
Biserica este o construcţie masivă din piatră, cu ziduri de peste 1 m grosime, în forma trilobată, constituită din altar, naos, pronaos și pridvor închis. Deasupra naosului se înalță o turlă. Absidele laterale sunt de abia conturate comparativ cu absida alungită a altarului.
În exterior, biserica inițială este decorată și cu două șiruri de discuri ceramice smălțuite policrome dispuse sub cornișă, acestea lipsind de pe pridvorul adăugat ulterior.
Pardoseala altarului și a naosului, precum și unele elemente ale pridvorului sunt realizate din alabastru. Iconostasul realizat din lemn de tei sculptat datează din 1852 și este împodobit cu o frumoasă pictură.
Inițial, interiorul bisericii a fost împodobit în tehnica „al fresco”, rezultând motive geometrice diverse sau imitații de cărămidă aparentă, toate colorate roșu închis.
Pictura bisericii a fost înnoită în anii 1858-1859, tot atunci pe peretele vestic al pronaosului fiind pictat tabloul votiv care înfățișează familia ctitorilor. În mijloc, Ștefan cel Mare și soția (Maria Voichița), țin în mână biserica, iar în spatele lor sunt fiii, Bogdan și Alexandru. Chipul lui Ștefan nu seamănă cu cel știut din alte lucrări.
Viața pustnicilor în sihăstriile din jurul Mănăstirii Tazlău, în zona Munților Măgura Tazlului, cu urme de locuire care se văd și astăzi, este presupusă a fi început încă din secolul XIV, înainte de înființarea mănăstirii. În secolul XVII Mănăstirea Tazlău se afla la apogeul recunoașterii sale ca centru monahal cu o viață spirituală aleasă. Tot secolul XVII marchează perioada de aur a vieţii pustnicilor din jurul Mănăstirii Tazlău, din acele timpuri rămânându-ne amintirea unui sfânt și a mai mulți părinți cuvioși. Aceștia, după o viață monahală începută la mănăstire s-au retras în asceză înfruntând foamea, frigul și ispitele, dobândind în schimb diverse haruri, de exemplu cele ale înainte-vederii, vindecării, alungarea demonilor etc. Dintre renumiții sihaștri din zona mănăstirii am amintit deja pe Sfântul Cuvios Chiriac de la Tazlău, la care se adaugă ucenicii acestuia, Cuviosul Onufrie Sihastrul și grupul cuvioșilor Silvestru, Iov şi Agaton.

Mă bucur mult că a fost terminată restaurarea ei. Arata extraordinar de bine. Anul trecut nu era finalizată și am reușit să vizităm doar exteriorul, acum am vizitat și interiorul și am rămas plăcut surprinși de cum arată. Drumul este asfaltat și în stare foarte buna.

Liniște și spiritualitate. Arhitectură impresionantă.

S-a terminat renovarea, biserica arata superb acum; drumul este bun.
Sunt 2 călugări care se ocupa de manastire, inclusiv parintele staret Iosif, care predică asa cum puțini părinți din zona o fac. Fiți cu bun simț cand vizitati manastirea in afara orelor de slujbă, deoarece fiind doar doi vietuitori acolo, e greu sa se ocupe mereu de fiecare in parte.