Mănăstirea Sihăstria Rarăului
Informaţii Mănăstirea Sihăstria Rarăului
Mănăstirea Sihăstria Rarăului este o mănăstire de călugări având 20 vieţuitori, viaţă de obşte.
Părerile vizitatorilor despre Mănăstirea Sihăstria Rarăului
Mănăstirea Sihăstria Rarăului este o mănăstire ortodoxă de călugări situată pe versantul nordic al Muntelui Rarău, în Valea Izvorul Alb, una din căile tradiționale de acces spre vârful Rarăului. Astfel, pe un traseu de 8 km, din zona gării Câmpulung Est intrăm pe DJ 175A modernizat care urcă apoi pe Valea Izvorul Alb trecând pe lângă biserica Izvorul Tămăduirii, traversează Rezervația naturală Piatra Buhii, trece pe lângă Telegondola Rarău și imediat ajungem la mănăstire. Desigur DJ 175 continuă spre vârful Rarăului (cu Pietrele Doamnei și hotelul alpin Rarău), coborând apoi versantul sudic al muntelui spre valea Bistriței, pe segmentul sudic al Transrarăului, prin satul Chiril. De fapt acest drum unește vechea și noua mănăstire a Rarăului.
Renumele Mănăstirii Sihăstria Rarăului este datorat în mare parte și „părintelui Ioan de la Rarău”, de fapt a arhimandritului Ioan Larion Neagoe, recunoscut ca unul din marii duhovnici ai României și căutat de oameni cu nevoi din toate colțurile țării.
După preluarea conducerii mănăstirii în 2007 (sau 2021 ?) de către mai tânărul protosinghel Haralambie Arcălean, fostul stareț, părintele Ioan, și-a continuat misiunea de duhovnic al mănăstirii, calitate „exersată” anterior la Mănăstirea Moldovița. De precizat că părintele Ioan, născut în 1931 (a împlinit 94 de ani pe 4 aprilie 2025), a fost persecutat și închis doi ani și jumătate de către autoritățile comuniste. De-a lungul timpului, până să vină în 1992 aici și să ridice Mănăstirea Sihăstria Rarăului, a slujit ca preot, a construit biserici și a trecut prin mai multe schituri și mănăstiri. De asemenea, s-a întâlnit și a fost prieten cu alți mari părinți ai ortodoxiei românești.
Coborând de-a lungul timpului, aici, pe locul unei sihăstrii a Cuviosului Sisoe existentă de la sfârșitul secolului XV, voievodul Moldovei, Petru Rareș, a construit în 1541 o nouă biserică de lemn în locul celei vechi, înființând astfel Schitul Rarău. Ar fi un gest de mulțumire pentru faptul că la moment de grea cumpănă, aflat în refugiu și urmărit de turci, acești monahi au oferit ajutor și găzduire familiei sale. Există și legenda salvării miraculoase a Doamnei Elena (soția voievodului) și a copiilor prin prăbușirea asupra urmăritorilor turci a unor stânci din vârful muntelui și care de atunci acestea poartă renumitul nume de Pietrele Doamnei. Și poate chiar Muntele Rarău poartă numele voievodului Rareș.
Odată cu ocuparea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în 1774, se anunțau vremuri grele pentru ortodoxismul românesc. Astfel, în anul 1776 schitul a fost mutat în mare taină pe partea cealaltă a Muntelui Rarău, pe teritoriul Principatului Moldovei, în locul unde acum, lângă satul Chiril, este Mănăstirea Rarău. Legenda spune că strămutarea a fost poruncită și condusă de însăși Maica Domnului, prin icoana făcătoare de minuni de pe Muntele Athos, icoană dăruită de Petru Rareș. Fostul schit, cel în care suntem acum, ar fi rămas pustiu mai mult de două secole.
După căderea comunismului (1990), construirea aici a unei noi mănăstiri a fost încredințată de către Înaltpreasfințitul Pimen, arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, părintelui arhimandrit Ioan Larion Neagoe. Construirea bisericii mari s-a desfășurat în perioada 1992-1994 când a fost sfințită cu hramul „Înălțarea Domnului” (Ziua Eroilor) și pictată ulterior, în 1998. După aceea s-au construit un paraclis cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”, clopotniță, chilii și un arhondaric (clădire sau aripă destinată primirii oaspeților și pelerinilor).
În mănăstire există 7 sfinte icoane făcătoare de minuni.
Mănăstirea este organizată după viața de obște, ceea ce înseamnă că toți călugării trăiesc și lucrează împreună, sub conducerea unui stareț, conform regulilor și tradițiilor monahale. Această formă de organizare presupune ascultare, sărăcie de bunăvoie și înfrânare, iar viața este centrată pe rugăciune, muncă și slujire. La Sihăstria Rarăului, Sfânta Liturghie s-a ținut în fiecare zi, șirul lor nu s-a întrerupt niciodată.
Un loc cu multă liniște, ceva amenajări rustice care schimba total percepția pe drumul din parcare până la schit. Inca se construiește în interiorul complexului.
Mănăstirea, de călugări, este situată pe versantul sudic al muntelui Rarău, în vecinătatea orașului Câmpulung Moldovenesc. Este ctitoria domnului Moldovei, Petru Rareș (1541), pe locul unei vechi sihăstrii a cuviosului Sisoe, de la sfârșitul secolului al XV- lea. Are hramurile “Înălțarea Domnului” și “Sfântul Acoperământ”(1 octombrie). Liniște, reculegere sufletească, totul într-un peisaj mirific. Ploaia a limpezit și mai bine panorama in care este încadrat acest minunat colț de rai !
Fff frumos,f îngrijit,liniște ,te deconectezi total delumea exterioară.
Un loc de reculegere și comuniune cu natura.