Mănăstirea Sfinții Voievozi, Slobozia

Vizita la această mănăstire nu a fost doar o oprire spirituală, ci a purtat în ea o coincidență care a devenit simbol. Știam că este sărbătoarea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, dar nu știam că mănăstirea însăși poartă același hram. Când am ajuns acolo și am realizat această suprapunere perfectă între zi și loc, am simțit că nu am venit întâmplător — ci „trimis”. A părut ca un mic moment magic, o potrivire a destinului. Atmosfera era una de liniște și sărbătoare discretă — nu grandioasă, ci profundă. Clopotele, lumânările, icoanele, cântările, toate au creat o stare de pace interioară. A fost ca și cum lumea cotidiană rămăsese afară, iar înăuntru timpul se mișca altfel: mai încet, mai solemn, mai spălat de griji. Am plecat cu sentimentul că Arhanghelii, simboluri ale protecției, dreptății și călăuzirii, îmi deschiseseră o poartă. Asta cu atât mai mult cu cât mă aflam în Slobozia într-un moment de început personal — ca viitor militar, într-un oraș nou, într-o etapă cu semnificație în viața mea. Vizita aceasta s-a simțit ca o binecuvântare pentru drumul ce urma.

Intrarea se face printr-o clopotniță masivă, asemenea unei porți de cetate, care deschide drumul spre o curte largă, plină de flori, pomi și alei ce duc spre biserica principală. Lăcașul de cult, construit în stil brâncovenesc cu influențe bizantine, se înalță cu turlele sale zvelte, acoperite cu tablă strălucitoare ce prinde lumina soarelui. Fațadele sunt ornate discret, iar pictura interioară îți taie respirația: sfinți, voievozi și scene biblice zugrăvite în culori vii, ce par a prinde viață la lumina candelelor. Atmosfera este una de liniște deplină, în care pașii se aud în surdină pe pietrele curții. De jur-împrejur, zidurile de incintă și turnurile de apărare te fac să simți că ești într-un loc care a fost cândva nu doar centru de rugăciune, ci și fortăreață pentru credincioșii Bărăganului. Pe lângă rolul său spiritual, mănăstirea respiră cultură și tradiție: aici a existat una dintre cele mai vechi școli din zonă, o bibliotecă renumită, iar astăzi se păstrează cu grijă manuscrise și cărți rare. În prezent, călugării care viețuiesc aici mențin vie flacăra rugăciunii și primesc cu blândețe pelerinii și vizitatorii.

Mănăstirea Sfinții Voievozi din Slobozia, cea mai veche mănăstire existentă în cuprinsul Episcopiei Sloboziei și Călărașilor și este și cel mai vechi așezământ monahal din întregul cuprins al Câmpiei Bărăganului. Aflată acum în plină consolidare și restaurare ,Este ctitorie a lui Enache Caragea si a voievodului Matei Basarab (1632 – 1654). Am remarcat părți din perete care își demonstrează vechimea. ea și-a schimbat numele de-a lungul secolelor “Manastirea Slobozia lui Ianache”, “Manastirea Sfintii Voievozi” sau “Manastirea Slobozia Veche”.)

Un loc absolut minunat, cu liniște si o energie care te incarca.

Mănăstirea „Sfinții Voievozi” din Slobozia este un monument istoric și religios deosebit, fondat în secolul al XVII-lea de domnitorul Matei Basarab. Situată chiar în centrul orașului Slobozia, mănăstirea impresionează prin arhitectura sa tradițională brâncovenească, cu influențe bizantine, și prin atmosfera liniștită, care atrage numeroși pelerini și vizitatori. Complexul mănăstiresc cuprinde o biserică frumos decorată cu fresce, un paraclis și o colecție de obiecte religioase, fiind un loc de reculegere spirituală, dar și o atracție culturală. Grădina îngrijită și liniștea din jur completează farmecul acestui loc istoric, care este o destinație perfectă pentru cei interesați de patrimoniul cultural și spiritual al României.