Mănăstirea Sf. Siluan Athonitul

Sub bolțile înalte ale bisericii, sufletul își amintește drumul către Dumnezeu. Biserica Tălpălari din Iași este un loc de o profundă valoare istorică și spirituală, situat chiar în centrul orașului. Ridicată în jurul anului 1640 de vistiernicul moldovean Iordache Cantacuzino, lăcașul păstrează de secole un aer de rugăciune și tradiție, fiind cunoscut popular după bresla meșteșugarilor tălpălari care s‑au stabilit în zonă și i‑au adus numele.

O biserică cu mult har. Locaș cu Intrare accesibilă pentru cei ce vor să se reculeagă spiritual. Am fost impresionat parcă m-am întors în timp,atunci când vrei să fii singur cu Dumnezeu. Mică dar cu mult har.

Preoti si mireni deosebiti, implicati, multa pace si liniste, spovedanie deasă. Un loc minunat cu un interior deosebit, picturi si icoane valoroase. Duminica este plin.

Este minunat. Daca aveti copii Duminică la ora 10 incepe Liturghia iar undeva la 12 se impartasesc copii si adulți. Pentru adulți mai este o slujba la 7 dimineața. Este si program afisat cu slujbele.

Primul ctitor al bisericii “Nasterea Maicii Domnului” Talpalari este vistiernicul Iordache Cantacuzino, cumnat cu voievodul Vasile Lupu si intemeietor al ramurii moldovene a familiei Cantacuzinilor. El zideste sfantul locas, pe la anul 1640, in capatul de nord-vest al Ulitei Mari (bd. Stefan cel Mare si Sfant) . Acolo incepea mahalaua unde isi aveau locuintele si budaile pentru lucru talpalarii, breasla celor care confectionau talpi pentru incaltaminte. Dupa mestesugul lor isi va lua numele si biserica fiindca, impreuna cu descendentii vechiului ctitor si cu neamurile boierilor enoriasi, mesterii talpalari ii vor purta de grija in tot cursul veacului al XVII-lea. Pe la 1742 paroh al bisericii era preotul Antonie, iar staroste al breslei talpalarolor Ioan Papajemna.
Dupa incendiul din 20 iulie 1827, un urmas din familia ctitorului, marele voinic Dimitrie cantacuzino-Pascanu, vazand trista ruinare a bisericii, in care isi dormeau somnul de veci mosii si stramosii sai, zideste sfantul locas, “facandu-I din nou boltile si catapeteasma, marindu-I ferestrele si infrumusetandu-le cu cele dinlauntru si din afara podoabe”.
La 1884, cand biserica era cu totul in ruina, s-au facut reparatii capitale din veniturile proprii. S-a reparat atunci intreaga zidarie, s-au pictat peretii si boltile in ulei de catre N. Roteanu, s-a poleit catapeteasma, s-au refacut cafasul, usile si ferestrelesi s-au construit din nou clopotnita, pridvorul si vesmantaria, aceasta din urma deasupra criptei de langa altar, acolo unde se afla oseminte ale ctitorilor Cantacuzini si ale unor familii inrudite.
Situata in aproperea Academiei Mihailene, apoi a Colegiului National, biserica a slujit o vreme drept locas de inchinare pentru acele institutii de invatamant, de unde si renumele de “biserica a scoalelor”.
Al doilea hram a fost adaugat in amintirea bisericii filiale Sf. Ilie de pe strada V Alecsandri nr 9, ctitoria lui Ionascu Gheanghea de la 1620, demolata in anul 1954.