Mănăstirea Războieni

Am ajuns aici într-o frumoasă zi de mijloc de toamnă, cu încă multe flori îngrijite de măicuțele care îi primesc pe vizitatori cu multă amabilitate.
Mănăstirea Războieni a fost ctitorită de voievodul Moldovei, Ștefan cel Mare (1457-1504) în anul 1496, la 20 de ani după Bătălia de la Valea Albă (1476, sat din vecinătate), pentru pomenirea oștenilor moldoveni căzuți în această luptă. Practic, biserica este un mausoleu închinat acestor oșteni deoarece osemintele lor se găsesc îngropate sub naosul bisericii.
Biserica este o construcție în stil gotic cu elemente moldovenești, tipică pentru epoca ștefaniană. Este făcută din ziduri groase de piatră având un contur simplu, dreptunghiular, fără abside laterale, numai cu absida semicirculară a altarului. Este protejată de un acoperiș larg, simplu, în patru ape, fără turle. Partea superioară a zidurilor este împodobită cu șiruri de cărămizi smălțuite și de discuri ceramice colorate care încadrează două șiruri de ocnițe. Ferestrele sunt în stil gotic, mici și foarte înguste cele ale naosului și altarului, și mai mare, cu ancadramente în arc frânt, în pronaos. Intrarea în biserică se face printr-un portal gotic amplasat în partea sudică a pronaosului, iar trecerea în naos se face print-o ușă mică, cu ancadramente, decupată în zidul care le separă.
Biserica voievodală a funcționat ca biserică parohială până în anul 1734 când a fost înființată Mănăstirea Războieni cu obște de călugări. În anul 1803, mitropolitul Veniamin Costachi o transformă în mănăstire de maici. Prin Decretul 410/1959 comuniștii desființează mănăstirea care redevine biserică parohială. După căderea comunismului, în 1990 este redeschisă cu rang de schit, iar în 1994 redevine mănăstire cu obște de maici. Are hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”.
La intrarea principală (vestică) în incinta mănăstirii se găsește un turn-clopotniță construit în anul 1862 și aflat într-o stare de degradare, motiv pentru care, probabil, alături funcționează o altă clopotniță, simplă, probabil provizorie. La est de biserică se găsesc chilii și casa mănăstirească. Pe latura nordică a incintei, în dreptul bisericii, se găsește „Cimitirul Eroilor” cu troița „Războieni 500”, omagiind o jumătate de veac (1496-1996) de la ridicarea bisericii. În spatele frumoasei troițe de lemn și având o mulțime de simboluri pe ea, se găsesc două șiruri de plăci comemorative ale unor eroi căzuți în cel de Al Doilea Război Mondial. Lângă „Cimitirul Eroilor”, spre turnul-clopotniță, se găsește cimitirul în care își au somnul de veci multe monahii, chiar foste starețe, dar și preoți, precum și mireni din perioada parohială a bisericii.

O locație mai puțin cunoscuta și vizitată dar cu o istorie încărcată. De măicuțe fondat de Ștefan cel Mare pe mormântul ostașilor moldovenii căzuți în bătălia din aceeași localitate unde sau luptat cu trei armate turca tatara și munteana..Drumul este foarte bun asfaltat..

Manastirea de maicute este retrasa, mai ales din cauza asezari geografice, fata de traseul turistic al manastirilor nemtene, cautate frecvent de credinciosi si nu numai. Este o asezare linistita si placuta cu o istorie aparte. Constructia aminteste de biserica domneasca “Sf. Ioan Domnesc” a lui Stefan cel Mare, din Piatra Neamt. Mănăstirea Războieni a fost ridicată de Ștefan cel Mare în anul 1496, în memoria oștenilor căzuți în confruntarea din 26 iulie 1476 de la Pârâul Alb. Mănăstirea este un mausoleu unic în România, deoarece adăpostește rămășițele eroilor căzuți în luptă, oseminte care au fost ingropate sub edificiu.

O bijuterie de manastire, micuța, dar cu o mare încărcătură istorică. Măicuțele primitoare te fac să revii în acest sfânt lăcaș. Mi-au plăcut florile, livada și liniștea. Recomand să o vizitați!

O biserica Stefaniana intr-un ansamblu monastic. Biserica este restaurata si se poate vizita. Ca un minus, in fata bisericii au fost construite chilii pentru maicute si nu arata prea grozav.