Mănăstirea Râșca

Mânăstire în plină restaurare, frumos îngrijită și în curte. Singura verigă slabă a fost lipsa toaletelor pentru oameni, mai ales în nosptea de învierii. Sunt sigur că există aici oameni cu suflet care vor rezolva această problemă. Doamne ajută.

Acum se restaurează tot monumentul,apoi urmează și pictura din interior, după cum am aflat de la un inginer de la fața locului. Un peisaj frumos, liniște. Pictura din interior abia se distinge nefiind încă restaurată, dar este posibil să fie o frescă foarte frumoasă. În paraclis o părticică din moaștele Sf. Parascheva, din lemnul Sf. Cruci și un papucel purtat de Sf. Spiridon. Recomand.

Mănăstirea Râșca este o mănăstire ortodoxă de călugări amplasată în satul Râșca (din județul Suceava), la o distanță de circa 15 kilometri de orașul Fălticeni. Biserica mănăstirii este una dintre bisericile medievale din nordul Moldovei pictate în exterior, fiind singura pictată în stil bizantin.
Aici se ajunge de pe Drumul Național Roman-Fălticeni, urmând drumul din partea stângă din dreptul comunei Vadu Moldovei și trecând apoi prin satele Bogdănești și Râșca. Mănăstirea se află la baza unui deal împădurit de pe pitoreasca vale a pârăului Râșca, afluent al râului Moldova.
Ansamblul Mănăstirii Râșca a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015.

Biserica a fost prădată în mai multe rânduri:
la 4 mai 1633 niște tâlhari unguri au prădat mănăstirile Neamț și Râșca
în 1671 a fost pustiită și jefuită de tătari
în 1674, tătarii aduși în Moldova de domnitorul Dumitrașcu Cantacuzino, pentru a-i sprijini domnia, au prădat din nou mănăstirea
1686, 1691, 1697 și 1716 sunt ani în care tătarii au pustiit iarăși mănăstirea, jefuind-o de multe odoare de preț

Chiar dacă acum este în renovare , Mănăstirea Rașca merita vizitata ,aici găsești spre închinare papucelul Sf Spridon ,Vesmantul Sf Parascheva și un mic fragment din Sf Cruce

Mănăstirea Râșca este situată în valea Râului Râșca, în partea de nord a Moldovei. Mănăstirea Râșca a fost ctitorită în anul 1542 de către Petru Rareș, domnitorul Moldovei. Pictura interioară și exterioară a fost însă realizată după moartea ctitorului, păstrându-se în forma originală pe peretele sudic exterior și parțial în interior. De-a lungul timpului, mănăstirea a trecut prin multe momente de cumpănă (jafuri nenumărate, incendiu) fiind în prag de desființare de mai multe ori. Credința și puterea călugărilor însă a dus viața monahală mai departe, mănăstirea fiind refăcută și extinsă în mai multe rânduri. Mănăstirea este înconjurată de un zid de incintă pătrat, fortificat cu turnuri la colțuri și prevăzut cu un turn-clopotniță deasupra porții de la intrare. Mica biserică inițială a fost completată cu un imens pridvor care aproape i-a dublat mărimea. Chiliile au fost construite în două etape. Mănăstirea Râșca a funcționat și ca loc de detenție pentru ”călugării vagabonzi” și oamenii politici incomozi, în chilia din turn fiind închis șase luni, în 1844, marele istoric și om politic Mihail Kogălniceanu. De-a lungul vremurilor, la Mănăstirea Râșca au sihăstrit o seamă de mari părinți ai ortodoxiei românești: schimonahii Iov Sihastrul (sec. XV), Iov Sihastrul (sec. XVI), Ioan Sihastrul (sec. XVI-XVII, iar în secolul al XVII-lea aici a viețuit 18 ani și Sfântul Ioan de la Râșca și Secu, canonizat de Biserica Ortodoxă Romană în anul 2008. Mănăstirea Râșca deține odoare de preț dintre care se remarcă o părticică din moaștele Sfântului Nicolae (hramul bisericii),o părticică din moaștele Sfântului Serafim de Sarov și o părticică din lemnul Sfintei Cruci, donată de Biserica Ortodoxă Greacă