Mănăstirea Răciula

Mănăstirea Răciula este o mănăstire de maici din centrul Republicii Moldova. A fost fondată la sfârșitul secolului XVIII-lea de către frații Andrei și Ioan Roșca, preoți din satul Pașcani. Moșia pe care s-a construit mănăstirea a aparținut răzeșului Lupu Stratan. La început a fost mănăstire de călugări, însă în anul 1811, în urma desființării schitului Mana din apropierea mănăstirii Curchi, aici se înființează o obște de călugărițe. Se construiesc două biserici: a „Nașterii Maicii Domnului” (ridicată în 1800; reînnoită în 1845) și a „Sfîntului Ierarh Nicolae” (ridicată în 1822; reînnoită în 1880).

Începând cu anul 1854, pe timpul stăreției monahiei Olga în bisericile schitului (mănăstirii) a fost introdusă oficierea slujbelor în limba română.

În anii 1855–60, pe timpul stăreției egumenei Veniamina, a fost înălțată pe un loc nou biserica de iarnă, cea veche fiind distrusă de vremuri, iar în anii 1907–10, pe timpul stăreției egumenei Eugenia, a fost rezidită biserica de vară, fiind clădită din piatră și acoperită cu tablă de zinc. Aceste biserici s-au păstrat până în zilele noastre. S-au păstrat și pristolurile vechilor biserici, astăzi ocrotite și îngrijite cu dragoste de către maici si surori.

În anul 1878 în schit a fost deschisă o școală primară pentru fetițe orfane din familii de clerici și fetițe din familiile sărace din localitate.

În perioada interbelică mănăstirea s-a numit „Sfânta Mănăstire Oltea Doamna”, în numele cinstitei mame a Binecredinciosului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt. Hotărârea de schimbare a numelui a fost adoptată de Soborul stareților și starețelor mănăstirilor și schiturilor din Eparhia Chișinăului, care a avut loc la 3 august 1938 sub președinția Î.P.S. Efrem. Acest nume mănăstirea l-a purtat până după război.

Nu e cea mai super mănăstirea vizitată de mine. E in proces de renovare in interior, iar călugărițele au fost cam agresive cu noi. Știam că au un muzeu in cadrul mănăstirii, doamna ne-a trimis cu totul in altă parte , spunând că prima dată aude de el.

Foarte liniștit si placut loc cu multe mici broscuțe

Loc plăcut și liniștit pentru suflet

Disciplina pe teritoriul mănăstirii trebuie să fie în capul mesei, altfel riști să o tragi cu obrazul.