Mănăstirea Parepa

Pe maica Evghenia o cunosc de mult timp, fiind colega mea de facultate. Este un om cum rar întâlnești. Pentru mine experiența pe care am trăit-o chiar săptămâna trecută mă îndeamnă cu gândul ca să mă întorc de câte ori voi simți nevoia. Am un copil cu dizabilități și faptul că am ajuns la Fecioara de la Parepa pentru noi este un vis împlinit. Dar acest vis se va repeta, pentru că am simțit acolo un duh al curăției, al smereniei și al dragostei pentru Hristos. Cele 5 măicuțe sunt într-o continuă alergare, cu preocuparea ca toți cei ce calcă pragul mănăstirii să se simtă ca acasă. Este un loc minunat, cu o istorie recentă, dar bogată. Iar această bogăție vine din simplitate, dragoste și comuniune.

La marginea unui sat, pe malul bălții cu același nume. Este ctitoria “fecioarei de la Parepa”, la care oamenii mergeau cu credință pentru ajutor. Am auzit și o legendă, in urmă cu 30 de ani, pe când eram elevă: se spunea că fecioarei, pe când era copil și păzea animalele familiei, împreună cu alți copii i-a apărut în față Iisus. Toți copiii s-au speriat, numai ea ar fi rămas în fața lui. De atunci și-a dedicat viața lui Dumnezeu, în credință și rugăciune. Manastirea este mare, bine ingrijită, iar în incinta sa este chiar mormântul fecioarei. Iarna slujirea se face in biserica mică de lângă lac. Au si produse alimentare, bio la vânzare, noi am ajuns în vremea prânzului și nu am găsit pe nimeni de la care să cumpărăm.

Am fost impresionata de povestea Fecioarei din Parepa. Mănăstirea in sine este micuța, la marginea satului și lângă lac.

Construcția este in stil bizantin, curtea este curata, îngrijită, cu multe flori. Este liniște, frumos.

Un loc pios foarte bine îngrijit ! O mănăstire de măicuțe blânde și harnice ! Recomand cu caldura 🙏