Mănăstirea Pângărați

Am vizitat aceasta minunata si straveche manastire cu hramul Sfantului Mare Mucenic Dimitrie din comuna Pangarati Neamt si am ramas impresionat de frumusetea si maretia ei . Numele provine dupa istoricul Nicolae Iorga de la un calugar pe nume Pangratie , pustnic care a luat numele unui parau din apropiere .Manastirea a fost zidita in anul 1560 de domnul Alexandru Lapusneanu si sfintita de Grigore mitropolit al Sucevei . Un moment important in dezvoltarea si extinderea constructiilor a fost in perioada Voievodului Vasile Lupu prin anii 1640.In anul 1996 au fost incepute lucrari de modernizare prin constructia unei noi biserici , curte si alei de acces . Recomand sa vizitati acest locas si sa va rugati pentru linistea noastra .

Așezată pe culme, Mănăstirea Pângărați veghează cu blândețe asupra întregii zone, ca o mărturie vie a credinței și a răbdării monahale. Este un loc plin de har și pace, unde simți cum cerul parcă se apropie de pământ, iar timpul își pierde graba.

Priveliștea este superbă, iar liniștea de aici îți amintește că adevărata frumusețe se găsește în tăcere și rugăciune.

Mănăstirea Pângărați, vizitată într-o frumoaso duminică de octombrie, prezintă o frumoasă istorie pe care o prezentăm în continuare.
Pe locul unei vechi sihăstrii, cu ajutorul Sfântului voievod al Moldovei, Ștefan cel Mare, viitorul Sfânt Simeon de la Pângărați a ridicat aici în cea de a doua jumătate a secolului XV o biserică de lemn cu hramul Sfântul Mare Mucenic Dimitrie pe care l-a văzut într-o arătare (vedenie). Până în 1508 acest așezământ monahal s-a numit Schitul lui Simeon. Cuviosul Simeon, duhovnic renumit, avea harisma vindecării bolilor și a înainte-vederii, motiv pentru care era căutat de multă lume. În anul 1476, în timpul năvălirii turcilor și a bătăliei pierdute de Ștefan la Valea Alba, Cuviosul Simeon cu obștea s-au refugiat în Transilvania, biserica fiind incendiată de turci. Sfintele moaște ale Cuviosului Simeon au fost duse de Ștefan la Cetatea Sucevei.
În anul 1560, pe timpul stăreției Sfântului Cuvios Amfilohie, cinstit ca sfânt încă din timpul vieții, domnitorul Moldovei, Alexandru Lăpușneanu, înființează Mănăstirea Pângărați construind din piatră, pe locul vechii biserici de lemn, o biserică de piatră dispusă pe două nivele. „Noul” așezământ păstrează vechiul hram deoarece însuși domnitorul a avut viziunea Sfântului Dumitru care i-a dat poruncă să reconstruiască biserica. De asemenea, Lăpușneanu a construit turnul clopotniță și a împroprietărit mănăstirea. Conform tradiției, subsolul bisericii era de fapt vechea grotă care i-a adăpostit pe primii sihaștri, transformată de Lăpușneanu într-o tainiță pentru păstrarea averilor. Ulterior a fost îndepărtat pământul din jurul subsolului care a fost transformat în paraclis.
La sfârșitul secolului XVI viețuiau aici mulți călugări iconari.
În 1642, în timpul voievodului Vasile Lupu, marele vistier Dumitru Șoldan a reparat mănăstirea.
La începutul secolului XIX, probabil în 1806, egumenul arhimandrit Macarie a tranformat tainița de la subsol în paraclis sub formă de navă cu abside laterale având hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel (în prezent are hramul Sfinții Români) și a construit impunătorul corp de chilii din partea sud-vestică a mănăstirii și care conținea și stăreția, trapeza și biblioteca.
În secolul XIX egumenul Varnava (stareț între anii 1833-1857) a adus vechiul ansamblu la forma din zilele noastre. A reparat biserica și a construit chilii noi din piatră și cărămidă.
După 1872 mănăstirea a început să decadă. În ea, amintind de soarta asemănătoare a Mănăstirii Bisericani situată în apropiere, au funcționat pe rând un penitenciar (1872-1914, când a fost construit de către deținuți pridvorul nordic), un spital militar, un sanatoriu, o stațiune de cercetări a Universității din Iași și un depozit de plante medicinale.
Mănăstirea a fost închisă în 1960 și până în anul 1983 în Biserica Voievodului Alexandru doar din când în când mai intra câte un lucrător de la staţiunea de cercetări, dar şi acela cu frică ca să spună o rugăciune sau să aprindă o lumânare. S-a reuşit să se deschidă Biserica, dar ca biserică de mir în anul 1981 şi din 1983 a fost redeschisă mănăstire, de această dată ca schit dependent de Mănăstirea Bistriţa. În 1990 au avut loc lucrări de renovare.
În anul 1991 Sfântul Sinod al B.O.R. hotărăște reînființarea mănăstirii de călugări.
După 1992 s-a renovat ca stăreție, fostul palat.
Turnul s-a prăbuşit în anul 1996, fiind în prezent refăcut și reprodus ca înălțime și arhitectură.
În anul 2008, Cuvioşi Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi au fost trecuţi în rândul sfinţilor.
Între anii 2002-2007 a fost construită în stil ștefanian o biserică mare, impunătoare, având două hramuri: „Sfinții Cuvioși Simeon și Amfilohie” (egumenii în timpul cărora s-au ridicat biserica de lemn și apoi cea de piatră) și „Toți Sfinții Români”. Icoanele de hram sunt prezente ca mozaic pe fațada vestică a bisericii. Pictura a fost realizată în tehnica fresco în perioada 2007-2010. Sfințirea bisericii a avut loc la 12 septembrie 2010, când s-au împlinit 450 de ani de la târnosirea bisericii vechi zidite de voievodul Alexandru Lăpușneanu.

Între cer si pământ există divinitate, aici e miracol ,o locație cu un peisaj deosebit implinit prin rugăciune

O mănăstire frumoasă nu departe de Cheile Bicazului.