Mănăstirea Cudalbi

Un lăcaș religios , pentru suflet , așa cum și trebuie să fie. Amplasată în câmp, la ieșirea din Cudalbi, Mănăstirea se bucură de un peisaj frumos, care-ți aduce liniște în suflet. Odată intrat în curtea mănăstirii ai să te bucuri să vezi curățenia și mâna de gospodar. Biserica este o construcție impunătoare dar nu ostentativă, în curte este liniște și totul e îngrijit. Am ajuns aici după slujba de duminică, dar am putut intra în biserică să ne închinăm , să ne rugăm pentru speranțele din viața noastră și pentru liniștea celor plecați dintre noi. Religia și credința este ceva intim, strict legat de trăirile fiecăruia. Biserica mănăstirii și liniștea de aici te-ajută să-ți găsești trăirile necesare . Ca o notă finală Mănăstirea Cudalbi merită o vizită. Dacă vreți s-o tratați ca obiectiv turistic, e bine, are o istorie de 100 de ani și multe povești de spus. Dacă o vizitați ca obiectiv religios, cu atât mai mult merită respect ! Eu, unul, sunt bucuros că am ajuns aici !

Extraordinară mănăstire, am ajuns în jur de orele 15:00, nu era nimeni nicăieri. Am intrat singuri în biserică unde, am găsit lumânările și prețul per bucata, am lăsat bănuții acolo și ne-am văzut de treabă:) . La orele 16:00-16:05 suna clopotele, fantastic de melodios. Pe porțile de la intrare sunt pe o parte, Mihail și pe cealaltă parte Gabriel. Frumos și drumul pana acolo.

Un loc care emană liniște. Biserica, pictata de puțin timp, arată splendid.

Curtea este frumos amenajată, iar biserica, deși simplă, impresionează prin atmosferă și bun gust. O experiență plină de calm și lumină sufletească. Recomand cu drag o vizită!

Eu nu am văzut nici un fel de „înclinație spre comercial” în această mănăstire… Dimpotrivă, aici maicile muncesc de rup… la cartofi, la grădină, la solarii… Față de alte mănăstiri, numărul de vizitatori este mic, predominanți fiind credincioșii din localitățile din apropierea mănăstirii, în timp ce la alte mănăstiri este invers, sunt mai mulți care vin de la distanță.