Mănăstirea Comana

Pe meleagurile binecuvântate ale Neajlovului, acolo unde codrii străjuiesc încă văile și apele liniștite, se înalță cu măreție Mănăstirea Comana, zidire voievodală, ctitorită de Vlad Țepeș în anul Domnului 1461. Nu este aceasta o simplă mănăstire, ci o fortăreață a credinței și a neamului românesc, ridicată cu gândul de a apăra și a ocroti, deopotrivă suflete și hotare. Când domnitorul a pus piatra de temelie, vremurile erau tulburi, iar focul războaielor mistuia țara. Din acea nevoie de apărare, zidurile Comanei au crescut groase și trainice, înconjurate de ape, făcând din lăcaș o redută de nepătruns. Aici, între zidurile albe și turnurile de veghe, poporul își afla adăpost, iar monahii, înălțând rugăciuni, țineau aprinsă candela nădejdii. Dar Comana nu este doar cetate, ci și altar al jertfei. Pământul ei sfințit păstrează osemintele marelui Mihai Viteazul, primul unificator al românilor. După sfârșitul său tragic pe câmpia de la Turda, trupul său a fost adus aici, la adăpostul zidurilor voievodale, ca dovadă că sângele vărsat pentru unitatea neamului nu s-a pierdut în zadar. Și iată cum Mănăstirea Comana s-a transformat în necropolă domnească, în loc de închinare și recunoștință față de eroii acestei țări. Veacuri la rând, lăcașul a cunoscut foc și renaștere, prădăciuni și rezidiri. Radu Șerban Vodă și urmașii săi l-au înfrumusețat, lăsându-l ca mărturie a credinței și a statorniciei românești. Cutremure și năvăliri au încercat zidurile, dar Comana nu s-a clintit, căci în ea a sălășluit mereu tăria neamului nostru. Astăzi, cine calcă pragul acestei mănăstiri nu pășește doar într-un monument istoric, ci într-o carte vie a demnității românești. Fiecare piatră, fiecare arcadă și fiecare umbră a codrilor din jur poartă mărturia unui neam care, oricât ar fi fost încercat, nu și-a plecat fruntea. Mănăstirea Comana rămâne o icoană a unității, un far al credinței și o pavăză a identității noastre. Ea ne amintește că suntem fiii unui pământ care a dat voievozi neînfricați, că purtăm în suflete puterea celor care s-au jertfit și că datoria noastră este să nu lăsăm uitarea să acopere aceste sfinte mărturii. Aici, la Comana, bate inima neamului românesc. Aici se împletesc trecutul și prezentul, jertfa și credința, vitejia și rugăciunea. Și câtă vreme acest lăcaș va dăinui, el va fi semn și chezășie că România, asemenea zidurilor Comanei, va rămâne neclintită în fața tuturor furtunilor istorie 🫶🏻✌🏻🇷🇴

Are un magazin cu produse delicioase. Din cate înțeleg, facute acolo. Recomand sa va plimbati si in spatele bisericii pe pontonul peste raul Neajlov.

Mănăstire ctitorită de Vlad Tepeș în anul 1461. Se află în curs de reabilitare. Găzduiește un Mausoleu al Eroilor din primul război mondial și un osuar. De asemenea se află și un muzeu privind unelte populare vechi folosite la munca câmpului. În spatele mănăstirii sunt amenajate locuri de odihnă și meditație pe malul Neajlovului, într-un frumos cadru natural.

Mănăstirea Comana este un edificiu religios inclus in lista monumentelor istorice ctitorita de Vlad Tepes in anul 1461 cu rol de manastire-cetate.Locul pe care a fost înălțată mănăstirea era o insulă în mijlocul mlaștinilor.La sfârșitul sec al XVI lea mănăstirea a fost reclădită de boierul Radu Șerban folosind ruinele vechii mănăstiri.In curtea mănăstirii se afla Mausoleul Eroilor cazuti in primul război mondial.In cripta se află și se pot vedea osemintele a sute de eroi cazuti la datorie în primul război mondial.Tot in curtea mănăstirii este și un muzeu cu unele vechi ce se foloseau la muncile agricole.Manastirea este de călugări care se roagă zi și noapte pentru poporul român.Prin spatele mănăstirii trece râul Neajlov,un loc foarte frumos unde te poți relaxa și liniști.Sunt amenajate câteva foișoare unde poți sta și admira peisajul care este unul foarte frumos.Un loc relaxant și liniștit.Recomand.

Mănăstirea Comana este considerată a fi întemeiată de către domnitorul Vlad Tepes, prima sa mențiune documentară este într-un hrisov din 1461 pierdut dar menționat în alte documente mai tarzii. Este o mănăstire fortificata cu ziduri puternice de jur împrejur. Mănăstirea a fost închisă în 1863 și reactivată abia in 1992. Este pictata doar partial in pronaos cu fresce in stil ortodox recent. In naos și altar sunt doar tencuiți pereții ce așteaptă continuarea lucrărilor. In interior este un muzeu cu obiecte tradiționale iar spre unul dintre zidurile de incintă sunt expuse 3 tunuri din primul război mondial. Din curte se poate cobora la o pasarela metalica peste râul Neajlov, de unde se poate admira o priveliște foarte frumoasa. Turiștii deobicei vizitează mănăstirea împreună cu parcul de aventura din Comana.