Mănăstirea Căldărușani

O manastire cu un bogat trecut istoric si care e bine intretinuta. Cu toate ca biserica mare este in interiorul cetatii, usa e incuiata cand nu e slujba. Cred ca e o masura de protectie cam exagerata. Au si un mic spatiu de unde se pot cumpara diverse obiecte bisericesti. Daca nu e nimeni poti suna si vine un domn care iti va zice sa nu atingi nimic ca iti da el 🙂 Au si un muzeu cu o taxa modica de 3 lei unde este un parinte mereu amabil sa iti furnizeze informatii deosebite. Cred ca undeva in curte cateva camere sunt destinate celor aflati in dificultate materiala, mi s-a parut ca sunt niste persoane mai nevoiase observand de mai departe lucrurile. Ceea ce este normal si de apreciat. La Caldarusani ai multe de descoperit…pe toate planurile. Foarte frumos, un loc binecuvantat, un spatiu al linistii si al rugaciunii.

Sunt frumoase cladirele. Era inchisa biserica. Nu m-a impresionat. Seamana f mult cu Cernica.

Manastirea este inchisa, nu se poate vizita. Calugarii cam neprietenosi. In muzeu mi s-a interzis sa fac poze. Calugarul care a venit la magazinul de obiecte bisericesti, mai mai ca l am deranjat de la alta treaba neavand rabdare sa stau sa-mi aleg ce vreau sa cumpar. Cand am vrut sa iau o iconita mi a spus sa nu iau ce este expus pe un ton nu prea frumos. Asa ca am luat ceva in graba si am plecat. Toaletele murdare si neingrijite, la comun barbati cu femei.

O ctitorie cu o istorie veche și bogată, o mânăstire din care a izvorât credință și smerenie în vremurile de mai dinainte, una din cele cele 5 mari mânăstiri din jurul capitalei. Am fost aici recent, dornic să găsesc un pic de liniște și pace, lângă agitatul și egoistul București. Aș vrea să felicit starețul pentru starea vizibil bună a mânăstirii, se vede clar mâna de gospodar. Am și ceva mai puțin plăcut de remarcat însă. Erau prin preajmă, inclusiv la lumânărar niște indivizi vizibil mireni, angajații mânăstirii. Unii fumau, stând picior peste picior. Altul, la poarta mare era vizibil băut, ba chiar avea o cutie de bere nedesfăcută lângă el în așteptare și FĂCEA MIȘTO de un frate călugăr aflat într-un cărucior de invalid zicându-ne că el e călugăr și nu acela cu potcap pe cap. A fost deranjant să văd acea lipsă de respect pentru cei care întrupează spiritul unei sfinte mânăstiri. Ce să zic, a fost ok vizita, însă prezența vizibilă a angajaților civili care își cam dau în petec e ceva care interferează neplăcut cu o atmosferă în care smerenia și pioșenia ar trebui să primeze.

În Sfânta zi a Floriilor, am fost rugați să ieșim din mănăstire sub pretextul că nu este voie…slujbele se țin în biserica amenajată în muzeu…muzeu care îți cere bani la intrare…nu este vorba de bani cât de disconfortul creeat, ținând cont că am venit de la 150 km. Dezamăgitor! Nu recomand!