Mănăstirea Bran

Un loc liniștit în inima munților. Manastirea este situatata pe un vârf de munte . Impresionează prin simplitate. Personalul foarte amabil. Accesul se face relativ ușor. Drumul este ingust pe anumite porțiuni dar se poate ajunge cu masina pana la manastire. Eu am urcat mai după amiaza si nu a fost trafic foarte mare.

Doamne ajuta! Chiar foarte ușor se urca la Manastirea Bran….contrar celor scrise la unele recenzii ca e îngust ca e cu hartoape….nu este deloc oameni buni este chiar lat drumul și foarte ok de urcat(am urcat ieri pe zăpadă cu mașina garda joasa normala) chiar și cu mașina normală nu 4×4 și cu garda joasa ca a noastră. E minunat sus!! Mergeți cu încredere!!! Troita este în cinstea eroilor căzuți chiar în acele locuri în al 2 lea Război mondial pentru a apara pasul Rucăr Bran. Totodată o biserica foarte frumoasă este si la Moeciu de Jos sf Nicolae unde a fost pr protopop Gheorghe Coltea este plina plina de sfinte Moaște. SLAVĂ Domnului!

Loc plin de liniste. Accesul pe un drum ingust in ultima parte.

Încă de la intrare, pe poartă, se află o plancardă prin care se atrage atenția că, în cazul nerespectării regulilor, accesul în mănăstire se suspendă și chiar se poate solicita sprijinul autorităților. Nu am întâlnit nicăieri în lume o asemenea abordare, cu atât mai puțin într-un spațiu care ar trebui să fie al deschiderii și al rugăciunii. Accesul în interiorul mănăstirii nu este liber porțile erau închise, iar pentru a intra a trebuit să sunăm la ușă. După aproximativ cinci minute a apărut o măicuță pe care, deși am salutat-o politicos, ne-a însoțit pe tot parcursul vizitei, supraveghindu-ne în permanență. Vizita a durat doar 10 minute, timp în care am cumpărat câteva lumânări. Spre final, am întrebat-o de mai multe ori, în mod civilizat și deloc insistent, unde putem lăsa banii pentru achiziție, însă am fost complet ignorați. La plecare, deși am mulțumit, nu am primit niciun răspuns. Surpriza neplăcută a continuat la ieșire: locul dedicat aprinderii lumânărilor era complet gol, cu nisipul nivelat, ca și cum nu ar fi fost niciodată folosit. Ulterior, am verificat recenziile altor vizitatori și am constatat că se practică. Răspunsul oficial al mănăstirii este că lumânările sunt îndepărtate „din motive de siguranță la îndemânarea ISU”. Totuși, consider că, dacă vizitatorii achită acele lumânări, ele ar trebui să fie lăsate să ardă în liniște, ca gest de credință și rugăciune. Nu am intenționat să aduc vreo ofensă, însă această experiență nu reflectă spiritul de primire și pace pe care ar trebui să-l găsești într-un lăcaș de cult. Cel mai probabil voi înainta o sesizare către superiorii Bisericii Ortodoxe Române, pentru că ceea ce se întâmplă aici nu este în regulă.

Locul a fost o splendoare acum 4-5 ani. Între timp au apărut peste tot garduri, proprietati și parcări private. Toți vor capatuire. Bălăbanul e un șantier, departe de locul romantic ce-a fost odată.