Mănăstirea Bogdana, Rădăuți

Prima biserică de la întemeierea Moldovei și loc de veci al primilor domnitori, începând cu Bogdan I „descălecătorul”. Masivă la exterior, simplă la interior, cu parte din pictură originală, atipică prin așezarea mormintelor în naos. Impresionantă prin vechime, prin pietrele de mormânt roase de vreme ale domnitorilor Bogdan I, Roman I, Lațcu, Ștefan I, Bogdan al II-lea tatăl lui Ștefan cel Mare, prin frumusețea vechiului tablou votiv cu alaiul domnesc închinând biserica Mântuitorului. Măreață prin simplitate, semnificație și frumusețe. E de vizitat pentru oricine cunoaște și prețuiește istoria Moldovei.

Cea mai veche biserică din piatră, cu hramul “Sf. Ierarh Nicolae”,ctitoria domnitorului Moldovei Bogdan I, este, în prezent, doar loc de pelerinaj, fiindcă nu se oficiază slujbele, în prezent. A fost necropolă domnească până la Alexandru cel Bun, în curte, găsiți turnul, muzeul,loc pentru aprins lumânări și multe bănci. Verdeață și, totuși, liniște, dacă ținem cont de faptul că mănăstirea este în centrul orașului Rădăuți. Un călugăr vinde lumânări,ia acatiste și ajută pe pelerinii, care nu sunt din zonă. Slavă lui Dumnezeu pentru toate !

Biserica “Sf. Nicolae”, din cadrul Mănăstirii Bogdana este considerată a fi cea mai veche construcție bisericească de piatră din Moldova, fiind ctitorită, în anul 1360, de către voievodul Bogdan I, întemeietorul statului feudal moldovean. Din punct de vedere constructiv, biserica a fost restaurată, o singură dată, în timpul domniei lui Alexandru Lăpușneanu, care i-a adăugat un pridvor, închis în față, în anul 1559 și a înlocuit chenarele unor ferestre cu altele noi, de factură gotică. În ceea ce privește realizarea primei picturi interioare, nu există date certe. Există, în schimb, mențiuni documentare, referitoare la unele picturi realizate în vremea lui Alexandru cel Bun (1400-1432). Pictura a fost completată sau refăcută pe vremea lui Ștefan cel Mare, apoi în 1558, în perioada domniei lui Alexandru Lăpușneanu, s-a realizat o restaurare a picturii în tehnica frescă. Ulterior, au mai existat și alte restaurări / refaceri ale picturii interioare, ultima fiind refăcută, în anul 1880, în tempera, de către pictorul bucovinean Epaminonda Bucevschi. În ceea ce privește tabloul votiv (foto atașat), pictat în naos, identitatea personajelor nu este foarte precisă. În mod sigur, voievodul care ține în mână biserica, fără pridvor, nu poate fi Alexandru Lăpușneanu, deoarece el a adăugat pridvorul. Unele opinii acreditează ideea că ar fi Bogdan I. Urmează un copil, apoi un domnitor cu barba scurtă și cu un filacter în mâna stângă, care ar putea fi Alexandru cel Bun, apoi un domnitor fără barbă care ar putea fi Ștefan cel Mare, dovadă că pictura a fost făcută în timpul său. Încă de la început, biserica a fost aleasă, de primii domnitori ai Moldovei (până la Alexandru cel Bun), ca necropolă domnească. Acest fapt ar putea constitui un motiv decisiv în ceea ce privește vizitarea acesteia, ea nefiind pictată și pe exterior, la fel ca celelalte mănăstiri medievale din Bucovina. Astfel, în interiorul bisericii, se găsesc mormintele lui: 1. Bogdan I, ctitorul lăcașului și întemeietorul Moldovei (foto atașat); 2. Petru I, nepotul lui Bogdan I (de la primul său fiu, Ștefan, care nu a domnit); 3. Lațcu Vodă, al doilea fiu a lui Bogdan I (foto atașat); 4. Ștefan Costea, ginerele lui Bogdan I, căsătorit cu Mușata (fata lui Bogdan I). Aici se termină arborele Bogdăneștilor, pe linie paterna, dar se continuă, pe linie maternă, cu arborele Mușatinilor, prin: 5. Petru al II-lea Mușat (cel care a mutat capitala la Suceava), fiul Mușatei și a lui Ștefan Costea; 6. Roman I Autocratul (de numele căruia se leagă orașul Roman), fratele lui Petru Mușat (foto atașat); 7. Ștefan I, fiul cel mare a lui Roman Autocratul. Alexandru cel Bun este un alt fiu a lui Roman Autocratul, doar că acest domnitor este înmormântat la Mănăstirea Bistrița, ctitoria sa. În afara mormintelor domnitorilor mentionati, există și alte morminte, ale rudelor domnitorilor (Alexandrina, fata lui Lațcu Vodă, Bogdan, un alt frate a lui Alexandru cel Bun, Stana, mama lui Ștefăniță Vodă (nepotul lui Ștefan cel Mare), precum și ale unor ierarhi bisericești (din timpul lui Alexandru cel Bun, biserica a devenit reședință episcopală, episcopii de Rădăuți avându-și reședința în incinta mănăstirii).

Mănăstirea ortodoxă Bogdana este situată în partea central-sudică a municipiului Rădăuți, vis-a-vis de Monumentul Eroilor din Primul Război Mondial (inaugurat 1920) și ansamblul statuar ecvestru Bogdan I (inaugurat în 1985). Biserica mănăstirii, datând din 1360 și având hramul Sfântul Nicolae (6 decembrie) a fost ctitorită de voievodul Bogdan I (1359-1365), întemeietorul statului feudal Moldova. Este considerată a fi cea mai veche biserică zidită din Moldova. A avut și rolul de necropolă domnească, aici fiind înmormântați atât ctitorul, cât și urmași la tron și rude ale acestora până în timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432) când biserica a devenit reședință episcopală. În timpul primei domnii a lui Alexandru Lăpușneanu biserica a fost restaurată, fiindu-i adăugată (1559) un pridvor închis. Ocuparea Bucovinei în perioada 1775-1918 de către Imperiul Habsburgic a avut mari influențe asupra regiunii și a mănăstirii. În anul 1781 s-a construit un turnul-clopotniță, dar în anul următor, Episcopia a fost mutată la Cernăuți și numai după încă un an, în 1783 mănăstirea a fost desființată, fiind transformată în biserică parohială. De asemenea, o parte din chilii au fost demolate, iar altele transformate în grajduri pentru garnizoana austriacă staționată aici. În anul 1876, lângă biserică, a fost construită o casă parohială. Mănăstirea Bogdana a fost reînființată în anul 1992 cu obște de călugări. În anul 1996 s-a înlocuit catapeteasma degradată a bisericii cu una nouă din lemn de stejar. În anul 1998 s-a terminat construcția unui corp de chilii cu arhondaric și a unei biserici noi cu hramul Sf. Ierarh Leontie de la Rădăuți (racla cu moaștele sfinte se află în biserica veche). Biserica este înaltă, cu acoperișul ascuțit, fără turlă. Pereții au ziduri groase de 1,40m și sunt sprijiniți de 10 contraforturi. Stilul arhitectural al bisericii îmbină elemente romanice, bizantine și gotice. Este formată din pridvor, pronaos, naos și altar. Interiorul pronaosului și naosului este separat în trei nave prin șase stâlpi groși pătratici. Nu se știe când și cine a făcut pictura inițială. Pictura a fost completată sau refăcută în mai multe rânduri. Tabloul votiv din naos nu este atribuit cu certitudine, dar având în vedere că biserica este reprezentată fără pridvor (construit de Alexandru Lăpușneanu) atunci personajul principal ar putea fi chiar ctitorul, Bogdan I, urmat de alți doi domnitori ce ar putea fi Alexandru cel Bun și Ștefan cel Mare.

Biserica Sfântul Nicolae este prima construcție religioasă de piatră din Moldova, păstrată în forma ei originală, nealterată până astăzi. Ea este înaltă, cu acoperișul țuguiat, având ziduri groase de 1,40 metri, sprijinite inițial de 10 contraforturi. Peretele sudic al pronaosului avea un contrafort și trei ferestre, pe când peretele nordic are o fereastră și trei contraforturi. Biserica are 11 ferestre: trei la pridvor, două la pronaos, patru la naos (dintre care trei în peretele sudic și una pe peretele nordic) și două la altar cu deschideri strâmte în exterior, dar mult lărgite spre interior. Biserica nu are turlă, acoperișul fiind înalt, cu pante repezi și o streașină largă. Ca urmare a adăugării pridvorului de către Alexandru Lăpușneanu, acoperișul a trebuit și el modificat pentru a cuprinde și pridvorul. Clopotnița se află în prezent într-un turn construit în anul 1781, în vremea păstoririi episcopului Dosoftei Herescu, ultimul episcop care și-a avut reședința aici. Pe unul dintre clopote se află o inscripție în limba slavonă: Io Ștefan, voievodul Țării Moldovei, putând data din vremea lui Ștefan I (1394-1399).