Mănăstirea Cotești

Mănăstirea Cotești este una dintre cele mai vechi mănăstiri ortodoxe din Vrancea. Se află în comuna Cotești, la o distanță de vreo doisprezece kilometri de Focșani și este închinată Sfintei Treimi. Mănăstirea Cotești este așezată într-o poiană frumoasă, înconjurată de pădure și podgorii, la marginea satului Cotești. Se crede că prima așezare monahală din acest loc a fost întemeiată în anul 1720, de catre episcopul Ștefan al II-lea al Buzăului. Astăzi, mănăstirea este însuflețită de o obște de maici. Episcopul Ștefan al II-lea al Buzăului, în anul 1728, după venirea la putere a domnitorului Nicolae Mavrocordat, a transformat vechea școală, înființată de fostul episcop Ștefan I Tipograful, într-o școală greco-slavonă. Pentru truda lui, episcopul Ștefan al II-lea este înălțat de către Constantin voievod, fiul lui Nicolae Mavrocordat, în scaunul de mitropolit al Ungro-Vlahiei (1732-1738). Una dintre cele mai de preț comori păstrate în Mănăstirea Cotești este icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul, numita „cea Hrănitoare„, datând din anul 1865. Aceasta icoană se păstrează în biserica mare.

Un colț de liniște și har în inima Vrancei. Mănăstirea Cotești este situată într-un cadru natural liniștit din județul Vrancea, este un loc cu adevărat special, unde simplitatea și spiritualitatea se împletesc armonios. Biserica veche, în stil brâncovenesc, impresionează prin sobrietate și frumusețea detaliilor arhitecturale. Curtea mănăstirii este îngrijită cu grijă, iar atmosfera de pace te învăluie încă de la intrare. Maicile sunt primitoare, iar slujbele – mai ales în zilele de sărbătoare – au o profunzime care te mișcă sufletește. Este un loc perfect pentru reculegere, pentru a te rupe de agitația lumii și a redescoperi liniștea interioară. Dacă ajungi în Vrancea, nu rata acest colț de rai discret, unde tradiția, credința și natura se întâlnesc într-o armonie desăvârșită.

Biserica ”Sfânta Treime” a Mânăstirii Coteşti este înscrisă în Lista Monumentelor Istorice (LMI) cod LMI VN-II-a-A-06504 a judeţului Vrancea împreună cu turnul clopotniţă şi celelalte construcţii, formând un ansamblu, după cum urmează: 1. Biserica „Sf. Treime”, cod LMI VN-II-m-A06504.01 2. Turn clopotniţă, cod LMI VN-II-m-A06504.02 Mănăstirea Coteşti a fost ridicată in anul 1720 de episcopul Ștefan, cu sprijinul domnitorului Nicolae Mavrocordat și din alte donații. Cu danii domnești și cu banii eparhiei, a ridicat biserica Mănăstirii Cotești. Biserica închinată Sfintei Treimi a fost construită în stil moldovenesc combinat cu elemente ale stilului muntenesc. Are forma de arcă fără contraforți, cu zid masiv, gros de un metru. Catapeteasma a fost construită din zid, iar pronaosul este despărțit de naos prin doi pilaștri care susțin o arcadă. Pictura interioară a fost renovată în anul 1947, dar la ora actuală necesită lucrări importante de restaurare pentru a se conserva specificul ei. Ca particularitate, în pronaosul lăcașului au fost pictate numai chipurile sfintelor cuvioase, iar în naos, chipurile sfinților cuvioși. Acest lucru a fost considerat un indiciu important că mănăstirea a fost locuită în perioada de început de călugări. În exterior, lăcașul de rugăciune este împărțit printr-un brâu median în două registre, având în partea superioară firide spațioase și ocnițe pictate. Peretele exterior din față are pictată icoana Sfintei Treimi. În fața lăcașului de rugăciune se află clopotnița din zid masiv, ridicată pe o temelie adâncă de 4 metri sub care se află o tainiță. În timpul Primului Război Mondial, arhiva mănăstirii a fost confiscată de trupele germane, precum și clopotul principal, care era din 1859. Mănăstirea a devenit chinovie pentru maici după 1833, când ultimul stareț, Dositei ieromonahul, a predat așezământul unui grup de călugărițe venite de la Schitul Bontești. În perioada comunistă, mănăstirea a fost închisă, cele 80 de monahii fiind risipite la începutul anilor 1960 pe la alte mănăstiri sau forțate să renunțe la călugărie. Mănăsirea s-a redeschis după 1990. Biserica monument istoric a fost restaurată la începutul anilor 2000, lucrările finalizându-se în 2008. Au fost făcute studii de teren topografice, geotehnice şi arheologice, relevee de arhitectură şi de avarii, iar principalele lucrări executate au fost următoarele: – eliminarea pridvorului din lemn adăugit care parazita fațada principală; – consolidarea infrastructurii cu centuri perimetrale şi grinzi transversale din beton armat; – consolidarea suprastructurii cu elemente verticale şi orizontale din beton armat înscrise în grosimea zidurilor şi supra-betonarea bolţilor din cărămidă; – reconstituirea turlei pantocrator (prăbușitș și refacută din tablă) cu o structură uşoară din lemn, tencuită la interior şi exterior, amplasata pe baza din zidăria păstrată; – refacerea integrală a şarpantei şi învelitorii bisericii; – refacerea integrală a instalaţiilor electrice interioare şi exterioare; – refacerea tâmplăriei ferestrelor şi restaurarea grilajelor; – restaurarea faţadelor şi a profilaturilor iniţiale; – refacerea pardoselilor, cu introducerea unei instalaţii electrice de încălzire a acestora. Gradul de avariere structurală a fost deosebit de avansat (precolaps) ceea ce a necesitat executarea, într-o primă etapă, de eşafodaje grele de susţinere a maselor de zidărie fracturate – în condiţiile în care amplasamentul se află în zona cu cea mai intensă activitate seismică. Pictura murala interioara si exterioara urmează a face obiectul unor intervenții viitoare. Informații furnizate de către Direcția Județeană pentru Cultură Vrancea #monumenteinvrancea

Un loc perfect pentru relaxare spirituală, cu maici primitoare și inimoase, care au grijă de animăluțele abandonate. Revin o data la fiecare 2-3 saptămâni să mă detașez de problemele zilnice.

Este o mănăstire sărăcuță. După slujbă, o măicuță ne-a invitat să ne inchinăm în biserica. Este o adevărata bijuterie a Vrancei, păcat că nu este promovată. Mănăstirea are hramul “Sfânta Treime”, care a luat ființă in anul 1757, ctitori fiind Avram și Simioana. Ca alte mănăstiri, a fost și ea afectată de nemți, în timpul Primului Război Mondial, făcând multe stricăciuni: arzând arhiva bisericii , cimitirul dărâmat, biserica făcută grajd pentru cai. În Muzeul Național de Istorie a României din București, se afla o piesa valoroasa, o dveră lucrată în fir de argint, datând din timpul domnitorului moldovean Petru Șchiopu (1574-1591). Ca să ajungi la mănăstire o iei pe pe drumul european 85, urmând indicatorul. Informațiile au fost preluate din cărticica : Mănăstirea Cotești- editura episcopiei Buzăului și Vrancei -2009.