Mănăstirea Almaș

Almaș este o mănăstire ortodoxă de călugări situată în valea Pârâului Almaș, în satul Almaș, comuna Gârcina, la circa 12 km nord-vest de municipiul Piatra Neamț.
Ctitorii mănăstirii sunt considerați a fi Vasile și Maria Almaș, ciobani din zona Țării Hațegului care s-au refugiat din Transilvania în aceste locuri moldave din cauza persecuțiilor religioase ale maghiarilor împotriva românilor ortodocși. Cu ajutorul localnicilor, în anul 1659, familia Almaș înalță aici un paraclis de lemn, probabil pe locul unei mai vechi vetre monahale datând din secolul XV. Acel paraclis avea hramul Sfântul Nicolae, iar icoanele mari și iconostasul erau cele aduse de la biserica din satul de unde au plecat ctitorii. Acestea se găsesc acum în muzeul mănăstirii. Dintre vechile clădiri se mai păstrează turnul-clopotniță și o veche casă țărănească unde se află paraclisul Sfântul Nicolae construit în anul 1725.
După un timp, schitul este distrus de tătari, în timpul atacului fiind ucisă și Maria Almaș. Soțul va merge la Mănăstirea Neamț unde va fi tuns în monahism și hirotonit intru ieromonah sub numele de Vasile.
Biserica a fost reclădită, tot din lemn, în anul 1715 de către doamna Ecaterina Cantacuzino, soția marelui boier Iordache Cantacuzino.
Schitul a funcționat până în anul 1821 când eteriștii îl jefuiesc, torturând și alungând călugării, motivul fiind faptul că slujbele nu se țineau în limba greacă, așa cum era obiceiul în perioada fanariotă. Tot atunci, Icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana cu Fecioara Maria și-a dovedit puterea, opunându-se eteriștilor care au încercat s-o urnească.
Tot în anul 1821 familia logofătului Balș a construit în piatră actuala biserică a mănăstirii și care a primit hramul “Duminica Tuturor Sfinților”. Ulterior, domnitorul Constantin Mavrocordat (?) extinde biserica construind pronaosul.
Biserica are formă de cruce. Deasupra, în lungul ei, se înalță trei turle, din care cea dn mijloc, deasupra naosului, este mai înaltă. Deoparte și de alta a altarului sunt două „pridvoare”, folosind ca proscomidiar și diaconicon (veșmântar). Catapeteasma și mobilierul sculptat sunt executate din lemn de stejar de către meșterii locali.
„Noul” schit, în 1821, a fost populat cu obște de maici. Din acele vremuri a rămas amintirea Ieroschimonahului Nectarie (1835-1912) care timp de 30 de ani (1882-1912) a fost singur slujitor, sfetnic şi părinte duhovnicesc al Mănăstirii Almaş, care număra până la 40 de călugăriţe. Pentru sfinţenia vieţii lui, părintele Nectarie era foarte iubit şi căutat de credincioşi.
Urmare a nefastului decret comunist nr. 410/1959, schitul Almaș a fost închis, iar călugărițele au plecat la mănăstirile Agapia și Văratec.
În anul 1987, Almașul a fost reînființat ca schit de monahi subordonat Mănăstirii Horaița. După căderea comunismului, în anul 1990, schitul a fost ridicat la rangul de mănăstire.
În perioada 1988-1995 biserica mănăstirii a fost pictată în frescă, fiind resfințită în 1995 de către Inalt Preasfințitul Mitropolit Daniel, viitorul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Tot atunci, biserica a primit și un nou hram, „Acoperământul Maicii Domnului”.
Icoana Sfintei Ana de la Mănăstirea Almaș este una dintre icoanele făcătoare de minuni din zona Neamțului. Icoana pictată de un zugrav anonim se află în biserica mare a mănăstirii, în partea stangă, lângă catapeteasmă. De-a lungul timpului, până astăzi, icoana a săvârșit nenumărate minuni, inclusiv vindecări miraculoase, multe dintre ele fiind menționate în cronica mănăstirii.

Un loc de poveste…Liniștea și frumusețea acestui loc îți încarcă sufletul!

Recomand vizita împreună cu mănăstirea Horaița din apropiere !! Este o mănăstire situată pe malul pârâului Almaș ,într-un cadru natural plăcut ,biserica este interesantă ,veche,cu picturi frumoase.Este mai puțin cunoscută însă se merită o oprire pentru o rugăciune și un sfat bun !! Pentru recenzie video accesați canalul de youtube botlucian !!!

Am vizitat mânăstirea sâmbătă 4 noiembrie 2023 fiind foarte aproape de Piatra Neamț și am fost plăcut surprinși de liniștea care te cuprinde atunci când pășești prin poarta situată sub frumoasa clopotniță.
În curte deși toamna târzie și-a spus cuvântul erau încă înfloriți nenumărați trandafiri.

Mănăstirea este un loc de reculegere și de trăire duhovnicească.
Dragostea părinților slujitori te face să te simți ca acasă, iar cuvântul de învățătură al părintelui stareț Siluan este înălțător și totodată plin de învățăminte.
Recomand cu drag să o vizitați și să ascultați o sfântă liturghie.
Vă va fi de mare folos.