Mănăstirea Grăjdeni

Mănăstirea Grăjdeni ,Grajdeni,Vaslui .Pe traseul Bârlad-Targu Bujor -Galați din loc Trestiana faci stânga spre Fruntișeni iar înainte de a ajunge acolo cotești dreapta către loc Grăjdeni .Acolo pe dealurile încărcate de floarea soarelui descoperim o biserică nouă înălțată pe un vechi schit de către viitorul domn al Moldovei :Petru Rareș . O frumoasă legendă este legată de aceste locuri . În drumul său spre Suceava viitorul domn al Moldovei Petru Rareș, obișnuia să însoțească carele încărcate cu pește si alte bunuri și deseori se oprea aici in aceste locuri pentru a se odihni iar odată el a avut aici un vis. În vis apăreau dealurile din fața sa ca fiind de aur și păreau că acestea se înclinau lui și se mai făcea că din gura sa parcă ieșeau roiuri mari de albine .La scurt timp după acest vis in drumul său spre Suceava este întâmpinat de o solie care-i va aduce la cunoștință că Divanul țării l-a ales Domn al Moldovei . În acel loc unde a avut acest vis Petru Rareș a ținut să ridice un schit ce mai tarziu a fost ars de tătari. Istoria acestui loc a fost tumultuoasă începând de la prima atestare a existențe sale în jurul anului 1591 si până in zilele noastre . Între timp acest așezământ a suferit numeroase refaceri și transformări. Dacă doriți să-i cunoașteți îndeaproape toate tainele ei, e necesar să veniți să o vedeți aici în localitatea numită mai târziu Grăjdeni, nume ales probabil ținând cont și de acestă legendă .

La 15 km de municipiul Bârlad, în satul Grajdeni (com. Fruntiseni,jud. Vaslui),se află acest lăcaș de cult, ale cărui începuturi se pierd în negura vremurilor, probabil de la Petru Rareș (1540). O biserică de lemn cu hramul Sf.ierarh Nicolae va fi ridicată de marele vornic Cârstea Ghenovici și de membrii familiei boierului Roșca (1591). Schitul va fi prădat de tătari (1711) și desființat în urma secularizării (1864). Între anii 1862-1872,se construiește biserica de zid, cu hramul “Sfânta Treime” și așezământul va fi redeschis în 1930, aici fiind aduse maici(1952). A fost desființat de comuniști (1960), iar în 2006, va avea loc slujba de sfințire a bisericii cu hramul “Sfânta Treime”. Denumirea se trage de la grajdurile domnești, din zonă, unde erau adăpostiți caii poștalioanelor, pentru odihnă și hrană. Actele menționau, în acest sens,o taxă special destinată,sub numele de “caii de olac”. Pictura a fost renovată, mănăstirea este ancorată într-un peisaj divin, merită să faceți un popas !

O oaza de liniște și pace merită vizita ff frumos

Mânăstirea este situata dintr-un cadru natural feeric. Pădurea este acoperita de zăpadă ca in povesti. Biserica este bine gospodărita de măicuțe si părinții sunt plini de har. Pelerinul se bucura de o deosebita ospitalitate.

Un loc frumos si foarte multa liniste.