Părerile vizitatorilor despre Mănăstirea Vasiova
Piatra de temelie a mănăstirii a fost pusă la 15 mai 1905 de către protopopul din Bocşa, Maxim Popovici. În numai trei luni, prin purtarea de grijă a ieromonahului Macarie Guşcă ajutat de sculptorul Petru Oancea din Vasiova, locaşul de cult a fost ridicat. Biserica mănăstirii a fost sfinţită la data de 19 iulie 1907, în ajunul praznicului Sfântului Prooroc Ilie, de către Arhimandritul Filaret Musta, alături de protosinghelul dr. Iosif Traian Bădescu . O evlavie deosebită acordată de pelerini şi închinători Mănăstirii Vasiova, care se mai numeşte Mănăstirea Sf. Ilie de la Izvor, se datorează existenţei unui izvor de apă cu puteri miraculoase. Despre existenţa izvorului cu apă tămăduitoare, aflat la intrarea în sfânta mănăstire, autorul Ioan B. Mureşianu în cartea Mănăstiri din Banat relatează: „Minerul Alexe Perian şi-a redobândit vederea după ce s-a spălat pe ochi din izvorul pomenit. L-a zidit cu piatră în anul 1850 iar urmaşii ca să înveşniceasă acel moment au construit deasupra o capelă. Apa izvorului şi tăria credinţei săvârşesc apoi alte tămăduiri, iar modesta capelă a ajuns locul căutat de mulţi credincioşi şi suferinzi de toate naţionalităţile, ce veneau ca pelerini de la mari depărtări în ziua praznicului Sf. Proroc Ilie”.
Foarte frumoasa asezarea, se afla intr-un cadru linistit si plin de reculegere sufleteasca, iar convietuitorii sai dupa mici interactiuni pe alocuri mi-au lasat impresia ca sunt dedicati misiunii de sfintenie aleasa, calitate care tinde sa dispara incet din manastiri. O sa revin cu mare placere candva in viitor.
O mănăstire minunată cu mult har și dragoste de Dumnezeu care merită vizitată de toți cei cu credință și dornici de liniste si pace sufletească,
Foarte frumosă, merită vizitată! Mânăstirea conferă o atmosferă îmbietoare care vă v-a încarcă bateriile. În biserica pe lângă mai multe fragmente de moaște ale mai multor Sfinți, se află și un fragment din moaștele Sfântului Nectarie.
Un loc unde te apropii de Dumnezeu. Un loc al liniștii spirituale. Un loc binecuvant, un mic rai al florilor.
