Mănăstirea Gornea

Pe o frumoasă vale, la câteva sute de metri de Dunăre, în vecinătatea satului Gornea, la inițiativa autorităților administrative și ecleziastice locale, ia ființă în mai 2001 Schitul Gornea prin stabilirea aici a două măicuțe de la Mănăstirea Dealu din Târgovişte, împreună cu duhovniciul, ieromonahul Valerian de la Schitul Pătrunsa, judeţul Vâlcea. Ministerul de Interne a oferit terenul și clădirile în care până atunci funcționase un post de grăniceri. Deja în acel an, pe locul fostului pichet grăniceresc este construit un paraclis având hramul „Intrarea în biserică a Maicii Domnului”, după care în următorul an, 2002, se construiesc trapeza, chilii, bucătăria și arhondaricul. În anul 2003 a fost pusă piatra de temelie a noii biserici, mare, frumoasă, elegantă, echilibrată, luminoasă, în stil arhitectonic bizantin, cruce cu brațele egale. Noua biserică, căreia decoamdată îi lipsește pictura interioară, a fost înălțată și sfințită pe 18 noiembrie 2010 cu hramul „Izvorul Tămăduirii” care va deveni hramul principal și tot atunci schitul a fost ridicat la rang de mănăstire. Un alt moment important în istoria mănăstirii a fost luna aprilie 2016 când au venit aici de la Mănăstirea Nera un grup de monahii și surioare în frunte cu maica stareță, monahia Dimitria Iosif. Astfel, mănăstirea a primit un nou suflu spiritual, pe lângă activitatea duhovnicească începând și o etapă de implicare comunitară.

Un mic rai pe pamant. Frumos si liniștit.

Mănăstire frumoasă, mai are nevoie de finanțare pentru finalizarea lucrărilor, am întâlnit aici un călugăr cu care ai vrea să stai mai mult de vorbă, un om foarte plăcut, pe care regreți că îl părăsești și că nu ai avut de unde da mai mulți bani pentru mănăstire. Dacă treceți prin zonă nu ocoliți mănăstirea, merită.

Mănăstire faină, în renovare, unde poate veți găsi ceea ce căutați pe lângă roșiile cultivate în grădina proprie. Loc liniștit, primitor.

Minunat loc. L-am vizitat din intamplare, dar a fost peste asteptari.