Mănăstirea Hîrjauca

Mănăstirea Hîrjauca este un complex monahal înființat în sec. XVIII în preajma localității cu același nume. Se găsește la aproximativ 7 km distanță spre nord-vest de orașul Călărași și 33 km nord-est de orașul Ungheni, pe linie dreaptă. În preajmă se află satul Hîrjauca (1 km spre vest și nord-vest), Mîndra (1 km spre est), Palanca (2 km spre nord-vest) și Oricova (1,5 km spre sud).

De obicei este grupată geografic împreună cu Mănăstirile Hîrbovăț, Frumoasa și Răciula, acestea fiind incluse în traseul turistic nr. 7, „Mănăstirile Călărășene”. Mănăstirea împreună cu stațiunea balneoclimaterică „Codru” se află pe malul unui mic lac format de pârâul Hîrjauca. Pe teritoriul sanatoriului se mai află un izvor de apă minerală (monument al naturii de tip hidrologic), acest lucru este important fiindcă schitul de călugări care mai târziu va deveni Mănăstirea Hîrjauca a fost fondat pe locul unui izvor cu proprietăți tămăduitoare, conform legendei.Sunt cel puțin trei versiuni cu privire la ctitoria schitului de la Hîrjauca:

1) Conform cercetătorului Pavel Crușevan, pe locul actualei mănăstiri, un bătrân pe nume Teodosie a ridicat o mică casă de rugăciune pentru fugarii care se adăposteau în Codri. Mai târziu i s-au alăturat acestuia doi călugări de la Mănăstirea Neamț, ieromonahul Varsonufie și monahul Inochentie (originar din Călărași). Pentru a deservi această nouă comunitate monahală, boierul Niculiță a ridicat o mică biserică de lemn cu acoperiș din stuf cu hramul „Adormirii Maicii Domnului”.

2) Conform acestei versiuni, anul înființării schitului este 1740.
Actul de ctitorie a mănăstirii este menționat într-un document datat din anul 1784, un izvod al moșiilor neamului Bulat, în care se spune că mănăstirea a fost ctitorită de Mihul Bulat, vornic de poartă în timpul domnului Mihai Racoviță. Anul nu este specificat.

3)Conform acestei versiuni, schitul exista deja în 1642, atunci când răzeșii din Hirișeni au ctitorit pe teritoriul acestuia o biserică de lemn cu hramul „Adormirii Maicii Domnului”.
În 1749, unchiul călugărului Inochentie, Miron Bădică, împroprietărește schitul cu moșia Sipoteni, din care făceau parte 26 desetine de pământ arabil și 2058 desetine de pădure[1].Biserica de vară („Înălțarea Domnului”), cu planul în formă de cruce, a fost construită de arhitectul Luca Zaușkevici din Odesa. Unii consideră planul a fi triconc, dar cu o singură absidă, cea a altarului, brațele laterale fiind formate din rezalite destul de proeminente cu frontoane. În mijlocul edificiului patru pilaștri susțin patru dublouri semicirculare. Absida altarului se află, ca de obicei, în partea de est, flancată de proscomidie și diaconic. Pridvorul are două nivele, la al doilea fiind amplasată clopotnița, cu patru deschizături. Naosul este dreptunghiular. Cupola în formă sferică se ridică pe un tambur cilindric cu șase ferestre arcuite, susținut de arce și pandantivi triunghiulari sferici. La nivelul superior accesul se face printr-o scară în spirală.

E frumos, alături e pădure. Mănăstirea încă se renovează. Merită de vizitat. Cum intri pe teritoriu, mergi spre stânga până în capăt, este o poartă și mai departe o cărare spre izvor.

Manastirea este situata într-un loc pitoresc ,în apropiere se afla și sanatoriul Codru.Este foarte frumos chiar recomand sa mergeți sa vedeți.

Ca obiectiv turistic e ceva mediu, adică nimic extra. Ca obiect de cult, e ceva mai special, aici pot fi găsite moaște.

E frumoasa, e situata chiar linga codri. E inca in reparatie, vizitati si contribuiti la renovarea acesteia.