Mănăstirea Antim

Slavă Bunului Dumnezeu pentru acest lăcaș de cult binecuvântat în inima Bucureștiului, de vizitat și muzeul din incinta mănăstirii care cuprinde ‘comori’ duhovnicești cu o valoare de prețuire veșnică și pline de istorie 🙏

Doamne ajută mă numesc Nicolae, am fost azi la Sf Mănăstire Antim un loc în care vin din 20011 ,un loc în care mă regăsesc sufletește, azi 9 noiembrie am fost la Sf liturghie, după aceia am avut un conflict cu Părintele Silvan , am așteptat să plece toată lumea și am cerut o colivă din care Părintele Silvan mi-a dat o pungă, să o pun , l-am văzut că era nervos ,la care eu i-am zis Părite vă ajut cu masa să o cărați și să o curățați ,la care Părintele Silvan,a avut un comportament urât față de mine, mi-a zis pleacă băi de aici cerșetorule și vorbe foarte urâte , că vi toată ziua și cerșești aici , în contextul în care eu nu am cerut nimic niciodată de la creștini și dacă cineva a încercat să mi de-a vreun ajutor am refuzat, în contextul în care eu nu i-am cerut nimic niciodată Părintelui Silvan, să știți frați creștini că eu nu am nimic cu preoții deși iau foc când aud lucruri despre biserica ortodoxă și de preoții, dar acest preot mi-a lăsat un gust amar , tot de la uni creștini am auzit că se comportă urât cu ei ,face toate lucrurile acestea, pentru că este verișorul Părinte stareț ce să mai zic frații creștini De aceia ne badjocoresc toți pe saituri și pe toate,din cauza unor preoți ca acesta imbecili Mergeți la Sf Mănăstire Antim vă indic dar pe acest fățarnic de preot nu l luați în seamă, iar milți Părinții din Sf Mănăstire de vaită de acest individ ca să-i zic așa,și le este frică să vorbescă ținnd cont că este văr al părintelui stareț,of

Un lăcaș plin de istorie și energie sfântă! Mănăstirea Antim are o vechime din anii 1713 – 1715, fiind construită pe locul unei vechi biserici de lemn cu hramul Sfântul Nicolae, loc unde se păstra Mirul, nu departe de dealul Mitropoliei. Va invit să vizitați acest lăcaș sfânt și să vă bucurați sufletul, departe de viața urbană.

Un lăcaș de cult intim, cu vitralii frumoase, fresce deosebite și energii bune. Recomand un popas aici

Mănăstirea Antim, ctitorită de marele ierarh Antim Ivireanul, a fost ridicată în perioada anilor 1713 – 1715 pe locul unde era o veche biserică de lemn cu hramul Sfântul Nicolae, în care se păstra Mirul, nu departe de dealul Mitropoliei, la aproape două sute de metri spre apus. Inițial, mănăstirea avea forma unei cetăți, cu biserica în centru; pe laturile care descriu perimetrul unui pătrat erau chiliile, iar în fiecare colț era câte un turnuleț. Realizarea artistică a mănăstirii reprezintă o mărturie elocventă a vieții culturale bucureștene de la începutul secolului XVIII-lea. Întregul complex – biserică, chilii, paraclis, clopotniță, case egumenești – a fost executat, atât arhitectonic cât și pictural, potrivit planurilor întocmite de marele ierarh. Biserica este singura ridicată în sec al XVIII-lea cu planul în formă treflată; ferestrele sunt mari, cu ancadramente sculptate în piatră; rozete mari și bogate, pridvorul este deschis cu portal monumental, capitelurile și piedestalurile coloanelor sunt frumos ornamentate cu motive florale. Dimensiunile geometrice ale bisericii sunt 30 metri lungime și 10 metri lățime, naosul cu două ferestre la fiecare absidă amintind de structura vechilor biserici sârbești . La restaurarea din 1863 s-au adăugat amvonul și cafasul, executate din lemn de stejar, de către Carol Storck, și având același model sculptural cu stranele. Deasupra ușii de la intrare, sub pisanie, se află decorația sculptată a emblemei Sfântului Antim, melcul, simbol al credinței și smereniei, încadrat de o cunună de lauri și având în partea superioară o stea. Aceeași formă de melc a avut-o și prima cheie a ușii bisericii, fierăria broaștei aflându-se din 1855 în Muzeul Național. Sculptată de Sfântul Antim însuși, ușa masivă de lemn de stejar de la intrarea în biserică, depășind în frumusețe toate realizările artistice de același gen din vremea sa, capătă strălucirea unei taine duhovnicești: nu putem intra în biserică decât prin lucrarea Păstorului care are ca „descuietoare” credința și smerenia. Tradiția menționează că toate sculpturile din piatră ale tâmplei, ale picioarelor coloanelor și ale ancadramentelor, ca și pictura din biserica mare și din paraclis, au fost executate după schițele mitropolitului ctitor, care a și pictat câteva icoane pe fresca zidurilor, alături de Preda Zugravul; pictate de el sunt și cele două icoane: icoana Tuturor Sfinților și Icoana celor patru sfinți (Alexie, Nicolae, Antim și Agata). Tâmpla de piatră, originală, a fost remontată în anul 1966, adăugându-i-se icoanele împărătești și cele praznicale, executate din mozaic. În prezent, ansamblul mănăstiresc, monument istoric valoros, găzduiește, în afara mănăstirii propriu-zise, o parte a administrației patriarhale, precum și biblioteca Sfântului Sinod.