Schitul Colțul Chiliilor

Noi am fost în iulie în cursul săptămânii. Erau turiști. Noi am lăsat mașina jos la șosea și am mers pe jos. Drumul este rău, e pentru mașini înalte și nu avea rost sa încercăm sa urcam cu mașina sa o stricam. Se urca mult prin zona cu soare, e putina pădure pana la mănăstire. Și ca timp depinde de cum urca fiecare. Noi am urcat încet cu pauze, poze și am avut bețe la noi ajută mult și a durat cam o ora și ceva.Doar urcați, prima parte e mai abrupt dar după e mai unsor. O sa întâlniți și câini de la ciobani dar sunt blânzi. Vorbiți cu ei.

COLȚ DE RAI – Un loc care vindecă, întărește și rămâne în inimă. Schitul Colțul Chiliilor este, pentru mine, un colț de Rai în mijlocul munților. Revin de fiecare dată cu drag și plec cu sufletul liniștit și luminat. Duminica trecută, la hramul mănăstirii, sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, am trăit o adevărată sărbătoare duhovnicească. Atmosfera este profundă, caldă și primitoare. Recunoștintă părintelui stareț Emilian și părintelui Nicodim pentru blândețe, slujire neîncetată, dăruire și rugaciune care urcă lin, spre cer.

Schitul are o biserică cochetă, dar și una într-o grotă. Are parte de un peisaj frumos, exista și o captură de apa in apropiere, are ciobanesti mioritici blânzi, dar drumul pe jos este destul de accidentat și lung.

Traseul până la mănăstire este ușor, locașul este deosebit.

Un loc in care simt ca vreau sa revin! Te încarci pozitiv, recomand!