Mănăstirea Putna

Potrivit izvoarelor istorice construcția Mănăstirii Putna a început în vara anului 1466 şi a durat trei ani, sfinţirea lăcaşului având loc în data de 3 septembrie 1469. Despre alegerea locului de zidire ne povestește cronicarul Ion Neculce în „O samă de cuvinte. Letopiseţul Ţării Moldovei”: „Ştefan-vodă cel Bun, când s-au apucat să facă mănăstirea Putna, au tras cu arcul Ştefan-vodă dintr-un vârvu de munte ce este lângă mănăstire. Şi unde au agiunsu săgeata, acolo au făcut prestolul în oltariu. Şi este mult locu de unde au tras pănă în mănăstire. Pus-au şi pe trii boierenaşi de au tras, pre vătavul de copii şi pre doi copii din casă. Deci unde au cădzut săgeata vătavului de copii au făcut poarta, iar unde au cadzut săgeata unui copil din casă au făcut clopotniţa”. Mai spune Neculce că, atunci când a fost gata, Putna era o minune arhitecturală și o demonstrație de bogăție: ”așe au fost făcut mănăstirea de frumoasă, tot cu aur poleită zugrăveala, mai mult aur decât zugrăveală, și pre dinlăuntru și pre denafară”. Minunat loc de rugăciune și binecuvântat de Dumnezeu! Stefan cel Mare si-a dorit ca la Mănăstirea Putna să fie înmormântat el şi familia sa. După decesul din 2 iulie 1504, la vârsta de 65 de ani, ca urmare a infectării unei răni mai vechi la picior, Ștefan cel Mare este înmormântat la Putna. Tot aici au mai fost înmormântați și alți urmaşi ai săi. În afară de Turnul Tezaurului şi Turnul Clopotniţei, la Putna se află şi Turnul lui Eminescu numit astfel pentru ca acest turn i-a găzduit câteva zile pe Mihai Eminescu şi Ioan Slavici, care au participat la Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni, organizată în august 1871 la Putna. Evenimentul a avut loc la 400 de ani de la nașterea lui Ștefan cel Mare. În decursul secolelor, mormântul voievodului a fost ținta mai multor jafuri sau acte de vandalism. În special în perioadele de ocupație străină, bijuteriile și odoarele care împodobeau mormântul au fost furate sau distruse. Totuși, piatra funerară originală a fost păstrată și poate fi admirată și astăzi în pridvorul bisericii. Clopotul principal al mănăstirii, turnat în secolul al XVII-lea, are un sunet grav și profund care se aude în toată valea. Se spune că meșterii care l-au turnat au amestecat în aliajul metalic și o mică cantitate de argint, pentru ca sunetul să fie mai pur și mai durabil. Mănăstirea Putna nu este doar o destinație de pelerinaj sau un monument istoric emblematic al Moldovei. Este o punte vie între trecut și prezent, între credință și cultură, între simbol și realitate, este inima Moldovei. O inima ce încă bate! Dacă îți dorești o vacanță în nordul țării, include Mănăstirea Putna în itinerariul tău! Nu vei regreta! Măreția lui Stefan cel Mare dăinuie peste veacuri!

Potrivit vechilor cronici moldovenești, zidirea mănăstirii, ctitorie a lui Ștefan cel Mare a început în anul 1466 și s-a terminat în 1469. Umbra lui vodă se află pretutindeni în lăcașul de cult dar punctul care atrage cel mai mult atenția vizitatorilor este mormântul marelui domnitor. Intrarea în incinta mănăstirii se face pe sub arcul boltit al unui turn compus din parter și etaj, pe a cărui fațadă estică se află stema Moldovei datată 1471. Turnul a fost zidit în anul 1757. Deoarece poetul Mihai Eminescu împreună cu Ioan Slavici și cu alți participanți la Marea Serbare de la Putna din august 1871 au înnoptat în acele zile în sala de la etaj, această construcție se numește „Turnul Eminescu“. Bustul marelui poet care a numit mănăstirea „Ierusalimul neamului românesc“ este amplasat în incinta lăcașului.

Manastirea foarte frumoasa, locul foarte curat, parcare mare, muzeul frumos, carti despre manastire si despre personajele importante legate de istoria ei.

Un loc minunat. Muzeul estd extraordinar. Zona esre pitoreasca si infloritoare, drumul e incredibil, surotinzator.

Un loc frumos, liniștit și plin de informații. Păcat că nu am putut vedea mănăstirea ridicata de Ștefan cel Mare. Dar până la sfârșit ne-am bucurat de tot ce a oferit acest loc.