Mănăstirea Bogdana

Cea mai veche biserică din piatră, cu hramul “Sf. Ierarh Nicolae”,ctitoria domnitorului Moldovei Bogdan I, este, în prezent, doar loc de pelerinaj, fiindcă nu se oficiază slujbele, în prezent. A fost necropolă domnească până la Alexandru cel Bun, în curte, găsiți turnul, muzeul,loc pentru aprins lumânări și multe bănci. Verdeață și, totuși, liniște, dacă ținem cont de faptul că mănăstirea este în centrul orașului Rădăuți. Un călugăr vinde lumânări,ia acatiste și ajută pe pelerinii, care nu sunt din zonă. Slavă lui Dumnezeu pentru toate !

Prima biserică de la întemeierea Moldovei și loc de veci al primilor domnitori, începând cu Bogdan I „descălecătorul”. Masivă la exterior, simplă la interior, cu parte din pictură originală, atipică prin așezarea mormintelor în naos. Impresionantă prin vechime, prin pietrele de mormânt roase de vreme ale domnitorilor Bogdan I, Roman I, Lațcu, Ștefan I, Bogdan al II-lea tatăl lui Ștefan cel Mare, prin frumusețea vechiului tablou votiv cu alaiul domnesc închinând biserica Mântuitorului. Măreață prin simplitate, semnificație și frumusețe. E de vizitat pentru oricine cunoaște și prețuiește istoria Moldovei.

Biserica “Sf. Nicolae”, din cadrul Mănăstirii Bogdana este considerată a fi cea mai veche construcție bisericească de piatră din Moldova, fiind ctitorită, în anul 1360, de către voievodul Bogdan I, întemeietorul statului feudal moldovean. Din punct de vedere constructiv, biserica a fost restaurată, o singură dată, în timpul domniei lui Alexandru Lăpușneanu, care i-a adăugat un pridvor, închis în față, în anul 1559 și a înlocuit chenarele unor ferestre cu altele noi, de factură gotică. În ceea ce privește realizarea primei picturi interioare, nu există date certe. Există, în schimb, mențiuni documentare, referitoare la unele picturi realizate în vremea lui Alexandru cel Bun (1400-1432). Pictura a fost completată sau refăcută pe vremea lui Ștefan cel Mare, apoi în 1558, în perioada domniei lui Alexandru Lăpușneanu, s-a realizat o restaurare a picturii în tehnica frescă. Ulterior, au mai existat și alte restaurări / refaceri ale picturii interioare, ultima fiind refăcută, în anul 1880, în tempera, de către pictorul bucovinean Epaminonda Bucevschi. În ceea ce privește tabloul votiv (foto atașat), pictat în naos, identitatea personajelor nu este foarte precisă. În mod sigur, voievodul care ține în mână biserica, fără pridvor, nu poate fi Alexandru Lăpușneanu, deoarece el a adăugat pridvorul. Unele opinii acreditează ideea că ar fi Bogdan I. Urmează un copil, apoi un domnitor cu barba scurtă și cu un filacter în mâna stângă, care ar putea fi Alexandru cel Bun, apoi un domnitor fără barbă care ar putea fi Ștefan cel Mare, dovadă că pictura a fost făcută în timpul său. Încă de la început, biserica a fost aleasă, de primii domnitori ai Moldovei (până la Alexandru cel Bun), ca necropolă domnească. Acest fapt ar putea constitui un motiv decisiv în ceea ce privește vizitarea acesteia, ea nefiind pictată și pe exterior, la fel ca celelalte mănăstiri medievale din Bucovina. Astfel, în interiorul bisericii, se găsesc mormintele lui: 1. Bogdan I, ctitorul lăcașului și întemeietorul Moldovei (foto atașat); 2. Petru I, nepotul lui Bogdan I (de la primul său fiu, Ștefan, care nu a domnit); 3. Lațcu Vodă, al doilea fiu a lui Bogdan I (foto atașat); 4. Ștefan Costea, ginerele lui Bogdan I, căsătorit cu Mușata (fata lui Bogdan I). Aici se termină arborele Bogdăneștilor, pe linie paterna, dar se continuă, pe linie maternă, cu arborele Mușatinilor, prin: 5. Petru al II-lea Mușat (cel care a mutat capitala la Suceava), fiul Mușatei și a lui Ștefan Costea; 6. Roman I Autocratul (de numele căruia se leagă orașul Roman), fratele lui Petru Mușat (foto atașat); 7. Ștefan I, fiul cel mare a lui Roman Autocratul. Alexandru cel Bun este un alt fiu a lui Roman Autocratul, doar că acest domnitor este înmormântat la Mănăstirea Bistrița, ctitoria sa. În afara mormintelor domnitorilor mentionati, există și alte morminte, ale rudelor domnitorilor (Alexandrina, fata lui Lațcu Vodă, Bogdan, un alt frate a lui Alexandru cel Bun, Stana, mama lui Ștefăniță Vodă (nepotul lui Ștefan cel Mare), precum și ale unor ierarhi bisericești (din timpul lui Alexandru cel Bun, biserica a devenit reședință episcopală, episcopii de Rădăuți avându-și reședința în incinta mănăstirii).

“La picioare de sfinți” de Zmoșu Nicolas-Daniel Din oraș mergi într-o parte Și poți vredea o comunitate Din doar patru monahi Care așteaptă cu brațe largi Să mai vină poate O persoană care Să-și dorească nuntă Cu a Domnului cunună De aici până-n biserică Mai mergi puțin agale Și poți vedea și să admiri Urmele picturilor murale Iar, mergând în noua casă Poți să te simți Exact ca acasă La picioarele de sfinți Unde totul este din adins Așa de liniștit Că deja sufletul ți-e aprins De harul tainic și sfințit, În locul acesta mult iubit, Unde oricine e primit.

In drumul catre Putna nu ar strica sa opriti in Radauti la acesta manastire asezata la sosea. Biserica “Sf. Nicolae” (Bogdana) este considerată a fi cea mai veche construcție bisericească de zid din Moldova , fiind ctitorită de voievodul Bogdan I, întemeietorul statului feudal moldovean. Aici isi fac somnul de veci strabunicul , bunicul si alte rude ale lui Stefan cel Mare . Stefan cel Mare a acordat un interes mare pentru aceasta manastire.Biserica este renovata si vechimea ei se vede in picturi si tehnicile de constructie