Mănăstirea Strehaia

Mănăstirea Strehaia Are o istorie ce își are rădăcinile în secolul al XIV-lea – originile așezământului se leagă de vechea curte boierească a familiei Craioveștilor. Biserica a fost construită in stil matein (sec XVI) urmată adăugirile corespunzătoare stilului brâncovenesc. Există o pictură murală in doua straturi, corespunzătoare sec.XVI și ulterior anului 1826, relativ identice însă cu deosebiri vizibile, fresce realizate cu măiestrie. Per general putem considera încadrarea într-un stil eclectic Ctitor, Matei Basarab, este cel care a ridicat mănăstirea actuală între anii 1640 și 1645. Ulterior Constantin Brâncoveanu adaugă pridvorul. Mihai Viteazul, a fost legat de curtea domneasca, in timpul în care era Bănișor de Strehaia. De asemenea există păreri, mai puțin împărtășite, care sugerează că aici ar fi locul lui de nastere, prin filiația cu Petrașcu cel Bun, posesorul curții domnești. O mănăstire frumos întreținută, cu locuri proprii de parcare, toalete curate, însă din păcate, modest promovata, având în vedere valoarea istorică, arhitecturala, religioasă și stilistica.

O manastirea frumoasa, linistita, plina de flori si simplitate. A fost ctitorita de voievodul Matei Basarab. In biserica o maicuta ne-a prezentat cateva informatii despre istoria manastirii. De la ea am aflat ca domnitorul Matei Basarab a fost cel mai de seama ctitor bisericesc al neamului românesc, zidind din temelii un numar de 46 de biserici si manastiri, mai multe si decat domnitorul Stefan cel Mare care a zidit numai 45. Pictura interioară din naos afiseaza pe partea dreapta a peretelui dinspre pronaos, imaginea ctitorului Matei Basarab și a soției sale Ileana ținând în mâini macheta bisericii, precum și a fiului lor Matei. In partea de sus a aceluiasi perete se afla un balcon din care domnitorul putea asista la slujba, accesul in balcon facandu-se printr-un tunel suspendat ce facea legatura intre biserica si conacul boierilor Craiovesti, conac aflat si el tot in curtea manastirii. In prezent din conac s-au mai pastrat numai niste ruine.

O manastire veche inca in renovare,unica in Romania ,avand altarul orientat spre sud….Ctitorita de Mihai Viteazul.

Manastirea Strehaia este o manastire ortodoxa din judetul Mehedinti. Aflata in centrul localitatii Strehaia, pe drumul national ce leaga intre ele localitatile Craiova si Drobeta Turnu Severin, la o distanta de aproximativ 67 de kilometri de Craiova, cinstita Manastire Strehaia a fost zidita de domnitorul Matei Basarab, in anul 1645, dupa cum reiese din pisania originala a bisericii: “Aceasta sfanta biserica, cu voia si ajutorul lui Dumnezeu, ziditu-s-au din temei cu pofta si cheltuiala prea luminatului si milostivului domn Io Matei Basarab, voievod a toata Tara Romaneasca, impreuna cu doamna sa, gospoda Ileana, intru preainaltatul si de tot inchinatul nume al Preasfintei si de viata Facatoare Troite, intru al XIII-lea an de domnie a lor, veleatul Bastia Mira 7153 ispenia 1645.” Inca dintru inceput, manastirea a fost inzestrata de domnitor cu mai multe sate si mosii. Un hrisov emis in data de 6 martie 1653 marturiseste faptul ca Manastirea Strehaia detinea jumatate din vama targului Strehaia. Printr-o serie de hrisoave domnesti emise in perioada anilor 1808-1819, veniturile manastirii erau daruite Orfelinatului din Bucuresti, pentru cresterea si eduarea copiilor saraci din toata tara. In anul 1693, Sfantul voievod Constantin Brancoveanu repara biserica cea mare a manastirii si ii adauga un pridvor. De asemenea, tot el aseaza usa de intrare in biserica, pastrata pana astazi. In anul 1826, in urma unor reparatii majore in incinta manastirii, biserica este zugravita in fresca, de Barbu Zugravul; reparatiile au fost efectuate pe cheltuiala staretului manastirii, protosinghelul Axinte. In urma reparatiilor s-a reparat zidul imprejmuitor, acesta fiind inaltat si mai mult, iar fantana din curte a fost acoperita cu un foisor. In anul 1863, odata cu secularizarea averilor manastiresti, cinstita Manastire Strehaia a fost desfiintata, biserica acesteia fiind folosita pe post de biserica parohiala, pana in anul 1958. Abia intre anii 1962-1969, manastirea a fost renovata complet de catre Directia Monumentelor Istorice din Bucuresti. Curtea si biserica cea mare a Manastirii Strehaia este imprejmuita cu un zid de caramida presata, inalt de aproape cinci metri, prevazut cu creneluri de aparare, la fiecare doi metri. Biserica cea mare, inchinata Sfintei Treimi, este zidita din caramida, in forma de nava; zidurile acesteia sunt foarte groase, iar singura turla este asezata pe pronaos. Pridvorul deschis al bisericii, adaugat acesteia de Sfantul Martir Contantin Brancoveanu, se sprijina pe zece coloane de zid. In exterior, biserica este decorata simplu, zidurile acesteia avand, la mijloc, cate doua braie din caramida aparenta, asezata sub forma unor “dinti de fierastrau”. Interiorul bisericii este impartit canonic, in Altar, naos, pronaos si pridvor. Naosul, lipsit de abside laterale, este despartit de pronaos printr-un zid gros, avand la mijloc o usa mica. Catapeteasma bisericii este tot din zid de caramida. Pardoseala bisericii este din caramida, iar acoperisul este realizat din sindrila (lemn). Palatul domnesc al Craiovestilor, legat de biserica printr-un culoar din caramida, a determinat pozitia bisericii, drept pentru care, spre deosebire de toate celelalte lacasuri de cult, care au Sfantul Altar in partea de rasarit (est), aceasta biserica are Altarul orientat spre miaza-zi (sud). Intre anii 1673-1689, in incinta Manastirii Strehaia a functionat sediul Episcopiei de Strehaia, episcop fiind “Daniel”. Existenta acestei episcopii este confirmata de o pisanie veche, asezata pe zidul din cerdacul chiliilor arhieresti, demolate in anul 1826. Aceasta pisanie marturiseste faptul ca, la Strehaia, ar mai fi existat o episcopie, inainte de intemeierea Episcopiei de la Ramnic: mitropolia a doua a Tarii Romanesti, infiintata in anul 1370, de catre domnitorul Vlaicu Voda, cu sediul la Severin, si-a avut resedinta si la Strehaia, in perioada anilor 1474-1504.

O mănăstire frumoasă și liniștită. Biserica este veche și micuță, dar de o frumusețe aparte. V-o recomand cu multă plăcere!