Mănăstirea Horaiţa

Este o mănăstire deosebită în România ,are un altar unic cu dispunerea componentelor în mod diferit de toate bisericile ortodoxe cu amvonul deasupra porților împărătești si alte asemenea !! Însă este de o frumusețe divină .Pictura pe acel fundal cărămiziu cu influiențele romano-bizantine creează un loc altfel ,divers,inedit dar care te apropie cumva de divinitate …Biserica este îmbogățită cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului !!! Care a făcut minuni în perioade de secetă..!!! Pentru recenzie video accesați canalul de youtube bot lucian ..!

Horaița, situată între Târgu Neamț și Piatra Neamț, este una din mănăstirile nemțene vechi mai puțin cunoscute. Începuturile monahismului sunt mai vechi pe aceste meleaguri, dar cel care în urma unei revelații divine a construit aici prima biserică de lemn în anii 1822-1824, a fost cuviosul Irinarh Roseti. El devine și primul stareț al mănăstirii, adunând în jurul său vreo 70 de viețuitori. Lui i-a urmat cuviosul Ermoghen Buhuș care în anii 1848-1867 a construit actuala biserică de piatră a mănăstirii, paraclisul de pe latura nordică și turnul-clopotniță cu paraclis de la intrarea în mănăstire. Biserica mare este unică, individualizându-se printr-o arhitectură cu elemente romano-bizantine, dar și influențe rusești reprezentate de cele opt turle. În interior se remarcă catapeteasma realizată în stil baroc și care total neobișnuit, are registrele superioare (ale sfinților apostoli și ale profeților), realizate în bandouri semicirculare (și nu în benzi drepte), încadrând amvonul care, în mod normal, ar trebui să fie pe peretele nordic. Pictura bisericii, pe un fond cărămiziu, este în stil neobizantin și a fost realizată în perioada 1998-1993 de către Mihai Chiuaru și ucenicii săi. Comoara cea mai de preț a mănăstirii este icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, numită și ”Izbăvitoare de secetă” în urma miracole petrecute în timpul procesiunilor prin satele afectate de lipsa ploilor și care provine de la vechea biserică de lemn.

O mănăstire frumoasă, cu un hram unic(Botezul Domnului), datată din timpul domnului Moldovei, Alexandru cel bun (1428). Denumirea se trage de la familia de boieri Goraeti, biserica fiind refăcută și renovată de mai multe ori, de-a lungul timpului. Are înălțimea de 20 m , lățimea de 17, lungimea de 30, iar pereții ating 4 m, grosime. Sunt 8 turle, din care 3 , deasupra altarului. Drumul este bun, sunt locuri de parcare și faptul că nu este semnal pe telefon, este mai bine pentru deconectarea de la cele lumești. La 500 de m, prin pădure,se ajunge, cu anevoie, la schitul Horăicioara. Dacă ajungeți in zonă, opriți – vă, să contemplați acest loc dumnezeiesc.

Exista zona de parcare. Drumul este bun pana la manastire. In timpul sapt nu am intalnit masini decat ale localnicilor in sat.

Manastirea Horaita si schitul Horaicioara! Doua locatii superbe. Din curtea manastirii Horaita, spre schitul Horaicioara, urmeaza un urcus prin padure bine marcat . …ooooffff, Doamne, cât de frumos este aici!!!! … și cât de greu se ajunge in această locație! Urcușul îți taie răsuflarea, pe alocuri sunt bănci și cioate ale copacilor tăiați pentru odihnă iar in luna iulie găsești prin pădure zmeura …UN PEISAJ SUPERB!!!!!!…. RECOMAND TUTUROR !!!!