Mănăstirea Bistrița, Neamț

Ctitorie a domnitorului Alexandru cel Bun, Mănăstirea Bistrița este una dintre bijuteriile spirituale ale Moldovei. Aici își dorm somnul de veci domnitorul și soția sa, iar în același loc odihnesc și copiii lui Ștefan cel Mare și Sfânt. Locul acesta te întâmpină cu o liniște aparte, greu de găsit în altă parte, o pace care te face să înțelegi cât de adânc sunt înrădăcinate credința și rânduiala ortodoxă în sufletul poporului român. Fiecare pas, fiecare piatră și fiecare clopot par să spună același adevăr: nimic nu se poate fără Dumnezeu.

Recomand.. Frumoasa zona, deși erau unii la poartă mănăstiri cu cerșitul.. Strica frumusețea mănăstiri, zonei.

Este o mănăstire magnifică! Aici este înmormântat Domnitorul Alexandru cel Bun! Nu am știut de existența icoanei făcătoare de minuni de la mănăstire sau că pentru a ți se îndeplini dorințele sau pentru sănătate trebuie sa treci pe sub ea, însă a fost o experiență interesantă.

Mănăstirea Bistriţa, printre cele mai mari din Moldova, îi are ctitori pe voievozii Muşatini, dintre care primul întemeietor a fost Alexandru cel Bun. Acesta a ridicat-o în 1402 pe locul unui fost schit, ca necropolă voievodală cu hramul Adormirea Maicii Domnului, pe care-l poartă şi astăzi. În acelaşi timp cu biserica, ctitorul a ridicat chiliile pentru călugări şi Casa Domnească. Sfântul Voievod Ştefan cel Mare a construit în 1498 clopotniţa şi un frumos paraclis, închinat Sfântului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava. Paraclisul, pictat în tehnica frescă în acelaşi an, este remarcabil din punct de vedere iconografic şi artistic. În 1538 Mănăstirea a fost asediată de turci care i-au distrus zidurile exterioare. Între 1541 şi 1546 voievodul Petru Rareş a construit un nou turn la intrarea în mănăstire, un paraclis închinat Sfântului Ierarh Nicolae, noi ziduri întărite, chilii, precum şi o Casă Domnească, pe care a pictat-o în interior în tehnica frescă.

Mănăstirea Bistrița de Neamț este o mânăstire ortodoxă de călugări. Munca de ridicare a zidurilor groase de aproape doi metri în unele locuri, a făcut ca atât biserica dar și zidurile exterioare să străbată neștirbite timpul. De asemenea, rugăciunea continuă a vietuitorilor de aici se împletește cu cea a celorlalte mânăstiri și ajută ca trăirea credinței noastre să străbată veacurile. Asa să ajute Bunul Dumnezeu, care să trimită lucrători în via Sa chiar și în aceste vremuri dificile pe care le trăim.